“Mai sunteti inca de-astia care credeti ca scrie altcineva aici. Mai sunteti prostute care credeti ca-mi scrie altcineva cartile. Cred ca tot voi bagati mana-n foc ca mi-am scos 2-3 coaste, ca sa am talie. Nu vreti mai bine sa va intoarceti spatele de la viata mea, ca sa aveti, in sfarsit, liniste si preocupari mai blajine, mai omenesti ? Nu vreti sa fiti oameni, femei… mai ales, care sa se preocupe de educatia lor, de evolutia lor, de inima lor ? Nu v-ati prins inca in ce hal va distrug rautatile si ura ? Nu v-ati prins ca de-aia sunteti urate si neiubite ? Nu v-ati prins ca de-aia n-aveti nicio sansa sa fiti fericite ?… Nu e nimic mai rau, pentru o fiinta umana, decat sa consume rahat si venin. E o combinatie care provoaca un cancer grav. Cancer la suflet. Nu cred ca vreti asa ceva. Eu v-as salva, daca ati incerca sa vedeti tot ce e bun si frumos aici, in mine, in oamenii minunati care se afla aici, in sufletele lor, in felul in care-si deschid sufletele… Ce pacat ca va distrugeti viata…
Ce pacat ca va pierdeti timpul… timpul asta atat de limitat din viata fiecaruia dintre noi… Cate lucruri minunate ati putea face, daca v-ati plimba prin locuri frumoase, cu ganduri senine, daca v-ati alege teme vitale, cum ar fi cea despre “cine sunteti si cu ce va ocupati in trecerea asta pe Pamant”… Cata bucurie vi s-ar asterne pe chip, daca v-ati demachia de rautati si invidii… Sa nu credeti ca e un text scris de suparare, caci nu ma mai ating demult aceste mizerii, e doar inca o mirare ca n-ati inteles nimic despre viata, despre iubire, despre bunatate, despre pasiuni si… despre lucrurile simple…. Mi-e mila de voi… Mi-e greu sa va ignor, v-as intinde o mana de ajutor, dar veti crede ca vreau sa va lovesc…, pentru ca nu sunteti antrenati sa primiti bunatatea nimanui… Mai bine cautati sa aflati ce v-a inrait asa, mai bine indreptati-va furia spre cei care v-au furat, candva, visele albe si v-au lasat cu atata negru, in fata ochilor…
Zambesc, caci nu ma puteti atinge. Am un scut de zambete, de impliniri, de oameni dragi, de prieteni statornici, de iubire si fiori… Puteti avea si voi, dar nu va pot imprumuta scutul meu. Nimeni nu poate. Din pacate, acesta se construieste in timp, cu migala de chinez, cu iubire de mama, cu bunatate de inger, cu emotii de femeie, cu bucurii simple…, omenesti. Si chiar cu lacrimi, daca se preling pe obraji mangaiati si sarutati…”, a scris vedeta pe contul de socializare.