Mihaela Gros – Ştirile, torent de emoţii

Au trecut deja zece ani de cînd Mihaela Gros a răspuns afirmativ propunerii de a lucra la PRO TV. Pe vremea aceea, era DJ la cel mai ascultat post de radio din Deva şi nimic nu era mai important pentru ea decît muzica. “Aveam o coamă de păr brun, lung pînă la brîu, şi mi-am dat seama că aşa nu o să fac carieră. Dar nici nu puteam urca pe culmile gloriei copiind-o pe Andreea Esca, aşa că am făcut un compromis radical. M-am tuns băieţeşte. Şi a mers de minune! Această frizură m-a consacrat definitiv în acei ani. Oricum, la început, aveam emoţii doar cînd vedeam prompterul”, îşi aminteşte ea. Şi cum începutul e presărat de o mulţime de stîngăcii, cea care ne aduce ştirile din Harghita, Covasna, Braşov, Pra­hova, Argeş şi Dîmboviţa a plecat la filmare şi fără casetă şi fără să verifice informaţiile primite. “Dacă în prima zi nu credeam că voi fi vreodată în stare să fac o ştire, între timp am făcut foarte multe şi am ajuns acum producător regional de ştiri în zona Braşov”, povesteşte Mihaela.

Naşă după două secunde
Plăcerea vieţii ei profesionale este nebunia maximă pe care o oferă o redacţie de ştiri de televiziune. Dar la ştiri nu vezi doar întîmplări feri­cite. Firesc, Mihaela are stocate în memoria ei afectivă cîteva eveni­mente extrem de triste. “Cred că niciodată nu am văzut mai multă durere ca atunci cînd a avut loc o explozie la mina Vulcan din Valea Jiului. 14 bărbaţi şi-au pierdut viaţa. Soţiile tuturor orta­cilor din schimb alergau să vadă dacă bărbatul lor trăieşte, fiecare avînd cîte 2-3 copii. Era atîta durere şi linişte în acelaşi timp încît am rămas marcată”. Şi momentul în care a trebuit să oficieze botezul unui copil muribund a afectat-o la fel de mult. “Fetiţa era în comă la spital, bătută de tată, şi rudele căutau disperate un preot care să o creştineze. Fiind foarte săraci, nu putuseră să o boteze pînă la doi ani şi jumătate. M-am hotărît să devin naşa ei în două secunde. Abia seara am început să mă întreb dacă sînt demnă de un astfel de gest. Îmi pare extrem de rău că micuţa Nadia nu a supra­vieţuit…”. După astfel de eveni­mente cu un consum emoţional mare, Mihaela îşi sună familia care locuieşte la Deva să îi povestească întîmplări… banale. “Mă deconectez automat. Dacă sînt totuşi prea încărcată, mă urc la volan, conduc cu orele şi ascult muzică ţigănească veche”.

Proiect pentru rromi Cu toate acestea, meseria nu şi-ar schimba-o niciodată. “Pentru că sînt o norocoasă şi Dumnezeu m-a ajutat în tot ce am făcut, nu vreau să trec prin viaţă fără a mulţumi cumva. Aşa că mi-aş dori să-i ajut pe tinerii rromi să izbutească în viaţă. De-a lungul anilor, am întîlnit cîţiva rromi care mi-au bucurat sufletul şi simt nevoia să le mulţu­mesc”, povesteşte Mihaela.

Cum se fură meserie?
Un coleg începător ar putea să fure de la ea… răbdarea şi stăpînirea de sine. “În plus, insistenţa cu care mă documentez şi capacitatea de a negocia şi de a obţine informaţii, viziunea cinematografică şi plăcerea de a scrie. Şi un strop de umanitate, chiar dacă se spune că ştiriştii au inima de piatră…”.

Puzzle pentru timpul liber
Chiar dacă, practic, munceşte de dimineaţa pînă seara, Mihaela are timp de sport şi de puzzle. “Acest joc mă ajută să-mi pun gîndurile în ordine”. Îşi mai face timp să gătească pentru prieteni şi abia aşteaptă să se încălzească vremea şi să meargă la călărie.