Mihaela Călin, amintiri de Crăciun

Acum, Mihaela Călin se pregăteşte de Crăciun şi găteşte prăjiturile cu care mama ei o răsfăţa în copilărie. Iar bradul este întotdeauna împodobit într-una sau două culori, în fiecare an altele. 

Practici vreun sport de iarnă?

Nu practic sporturi de iarna, nici măcar nu mă dau pe gheaţă.

Obişnuieşti să împodobeşti bradul în seara de Ajun sau mult mai devreme? Ţii cont de anumite trenduri, ai vreun obiect de décor de suflet?

Nu întotdeauna împodobesc bradul în Ajun, dar nu îmi place să îl aranjez nici prea devreme. Anul acesta l-am împodobit pe 20 decembrie, pentru că am avut musafiri mici şi am vrut să împart bucuria cu ei. Anul acesta am un brad cu ornamente aurii. Brăduţul meu se schimbă în fiecare an, îmi place să fac tot felul de combinaţii. Niciodată însă nu combin mai mult de două culori. Nu am mai confecţionat de mult ornamentele de Crăciun, deşi în copilărie eram chiar pricepută. Învăţam la şcoala să fac ghirlande şi să pictez globuri, apoi îl învăţam acasă şi pe fratele meu şi împreună faceam niste lucruşoare de care eram tare mândri de Crăciun.

Ce amintiri ai din copilărie legate de Crăciun?

Crăciunul este cu siguranţă un moment de petrecut în familie. Abia în ultimii ani s-a întâmplat să nu mai ajung acasă, la Turnu Severin, de Crăciun. Îmi amintesc de dimineţile de Crăciun în care ne trezeam la 6 ca să vedem ce cadouri am primit. Şi părinţii păreau surprinşi, se minunau că a venit Moş Crăciun pentru că nici ei nu l-au auzit. Apoi ne uitam împreună în pungi şi cutii şi ei veneau cu bucuria lor lângă a noastră. Ei nu primeau nimic, asa ca noi, copiii, imediat le dădeam daruri din darurile noastre: împărteam dulciurile şi fructele cu mama şi cu tata. Apoi venea momentul inspecţiei prin vecini. Mergeam la Iulia, vecina de vizavi ca să îi arătam ce am primit şi ca să vedem ce a primit şi ea. Cei mari mâncau apoi împreună şi noi cu ei. Îmi amintesc mirosul de tuică fiartă din dimineţile de Crăciun, cu caltabos si muraturi pe masa.

Mai mergi cu colindul?

Nu mai merg la colindat, dar primesc colindători. Când eram copil mergeam la colindat când petreceam sărbătorile la bunici. Tata-moşu, fratele bunicii mele, ne aducea colinde din lemn cioplite de el şi decorate la foc. Şi plecăm apoi 4-5 verişori la colindat, la rude doar. Primeam colindeţi, colaci cum se dau în Oltenia, mere şi prăjituri, deşi nu ne prea omoram noi cu cântatul.

Găteşti de Sărbători?

Da, gătesc de Crăciun. Mai ales acum, în ultimii ani am aranjat masa eu pentru că nu am mai mers la mama. Nu fac totul singura: sarmalele mi le face mama sau o mătuşă, eu doar le fierb, iar cozonacul îl cumpăr. Fac eu salata boeuf, friptura şi prăjiturile. Deşi am tot adunat reţete, de Crăciun fac tot prăjiturile copilăriei, cele pe care le face şi mama acasă. Nu e ceva complicat: fac ruladă cu magiun de prune pe care îl primesc de acasă, deci prăjitura iese exact ca a mamei, fac o prăjitură tare bună cu foi LICA, o tăvălită cu miere de albine şi Aurora, o prăjitură cu cremă de ou, cam pretenţioasă.