Mihaela Bilic: „Plăcerea nu îngraşă şi nu îmbolnăveşte!”
Pentru că, conform Mihaelei Bilic, plăcerea reglează apetitul şi, contrar a ceea ce se spune, cu cât mănânci mai multe produse care îţi plac, cu atât te vei sătura mai repede, iar în final vei avea numai de câştigat.
Simţurile tale trebuie să fie trezite, excitate, alimentate, seduse, altertate cu orice preţ, pentru că numai aşa poţi profita la maxim de plăcerea pe care ţi-o pot aduce. Organismul uman este dotat cu receptori senzoriali capabili de prestaţii uimitoare, cu condiţia să-i foloseşti şi să ştii să recunoşti sau, mai bine spus, să dai atenţie mesajelor pe care aceştia le transmit.
Avem 5 simţuri: văz, miros, auz, gust şi pipăit. Hai să învăţăm să le punem în acţiune atunci când este vorba de mâncare şi vei fi uimită de satisfacţiile şi beneficiile care provin din alimente!
Văzul
Importanţa vederii în evaluarea senzorială a mâncării este imensă. Ochii aduc primele informaţii şi dintr-o singură privire fie identificăm în mod spontan şi pozitiv produsul respectiv, fie îi analizăm detaliile şi ne confirmăm dorinţa de a-l încerca, dacă e vorba de un aliment nou.
Percepţia vizuală e cea care dă primul “OK” pentru consum şi tot ea ne permite să anticipăm aroma sau gustul. Cu ajutorul ochilor evaluăm:
– Forma – există o varietate infinită de forme care pot fi prezente în mod obişnuit în natură (cum ar fi fructele şi legumele) sau sunt produse de mâna omului (diversitatea prăjiturilor şi a produselor de patiserie).
– Aspectul – prezenţa bulelor în şampanie sau în apa minerală, luciul pe care uleiul îl aduce frunzelor de salată, maniera în care sunt aşezate şi combinate alimentele într-o farfurie, totul contribuie la anticiparea plăcerii care va apărea prin consumul preparatului respectiv.
– Culoarea – este un stimul puternic care contează câteodată mai mult decât mirosul, iar natura a avut grijă să fie generoasă la acest capitol.
Într-o ierarhie a simţurilor, putem spune că văzul are cea mai mare importanţă în evaluarea alimentelor, dominând gustul şi mirosul pentru că, nu-i aşa, mâncăm mai întâi cu ochii şi apoi cu gura.