Mihaela Bilic: Folosirea îndulcitorilor este justificată în orice situație

CSID: Ne naștem cu apetitul pentru dulce?

Mihaela Bilic: Cu siguranță, ne naștem cu o preferință pentru gustul dulce, pe care natura ne-o dă tocmai pentru a putea distinge între alimentele co­mes­tibile și cele necomestibile. Automat, din instinct, noi știm că tot ceea ce este dulce, este bun și ce este amar nu este bun. Marea problemă cu za­hărul este că, atunci când a trecut în poziția de aliment și nu a rămas în poziția lui de condiment, adică nu-l mai fo­losim ca pe mirodenii, doar pre­sărat peste mâncare, ci apare în alimentația noastră în cantități în exces, poate să aibă efecte negative asupra sănătății.

CSID: Cum a apărut ideea îndulcitorilor?

Mihaela Bilic: Cred că au fost în primul rând inventați pentru persoanele care suferă de diabet, o boală apărută mai ales în urma stilului de viață dezechilibrat și a sedenta­ris­mului. Iar persoanele care nu mai pot consuma zahăr și orice fel de glucide cu absorbție rapidă, au nevoie de un înlocuitor pentru că altfel, viața lor ar fi amară și la propriu și la figurat. Este foarte greu să nu mai mănânci niciodată zahăr sau s-o faci cu riscul vieții tale.

CSID: Dar ei pe parcurs au ajuns să fie consumați și de către persoanele sănătoase

Mihaela Bilic: Există mai multe tipuri de îndulcitori: unii care au mai puține calorii decât zahărul și alții care nu au deloc calorii. In momentul în care au fost găsite aceste substanțe, s-a deschis paradisul pentru tot ce înseamnă produse pentru dietă și produse destinate slăbitului.

CSID: Care ar fi principalii îndulcitori?

Mihaela Bilic: Zaharina a fost primul îndulcitor apărut pe piață și ea a fost supusă unei acuza­ții că ar favoriza apariția can­cerului. Studiul împotriva za­harinei a fost făcut pe șoricei, iar dozele folosite au fost eno­r­me, echivalentul a 600 de ta­blete pe zi. S-a omis detaliul conform căruia șo­ri­ceii nu beau apă spre deo­sebire de noi care bem apă (excesul de zaharină se eli­mină foarte re­pede prin urină). Toate aces­te date parțial omise au dus la reve­rificări. Bineînțeles că ori­ce studiu are nevoie de timp și după ani buni, zaha­rina a fost absolvită de orice vină și de orice acuzație falsă.

CSID: Ce alți îndulcitori au apărut după zaharină?

Mihaela Bilic: A apărut ciclamatul care are o putere de îndul­cire extrem de mare, dar care nu este stabil termic. Mulți consumatori care au folosit ciclamat la îndulcire pot să-și dea seama că lasă în gură un ușor gust nefi­resc. Deci nu-l putem folosi la prăjituri, iar dacă îl punem în ceai sau în cafea foarte fierbinte, poate deveni ușor amar. Deci nu este un îndul­citor ideal pentru că are aceste mici dezavantaje legate de stabilitate termică și de gust. Inclusiv în cazul femeilor însărcinate se re­co­mandă nefolosirea lui. {i iată cum ajungem la aspartam. Un cercetător care lucra într-un laborator pentru studii legate de aminoacizii din proteine (aminoacizii sunt moleculele din care sunt constituite proteinele) a observat din întâmplare că doi aminoacizi din natură, unul cu gust amar, celălalt fără nici un gust, puși împreună dau gustul dulce. Aceste particule de proteine care există în carne, în pește, în ouă, izolate și puse împreună, au putere de îndulcire mare și sunt stabile termic. Din acest motiv, aspartamul a ajuns pe primul loc ca indicație de folosire, tocmai pentru că este un îndulcitor sigur care are doar avantaje, nu are calorii, dă gust dulce, poate fi încălzit și poate fi folosit și de către femeia însărcinată, pentru că nu trece bariera placentară și nu reprezintă risc pentru făt.

CSID: Ce alte calități are aspartamul?

Mihaela Bilic: Puterea lui de îndulcire este de 200 de ori mai mare decât a zahărului, este stabil termic, poate fi folosit în prăjituri, în lichidele fierbinți, nu produce carii, nu declanșează secreție de insulină în organism, deci inclusiv pacienții cu diabet sau cu dislipidemii pot să-l consume cu încredere. De când a fost descoperit în 1984, aspartamul a fost supus la peste 200 de studii științifice care au arătat fără nici un dubiu siguranța consumului său. Prezența lui în peste 6.000 de alimente și băuturi comercializate în peste 100 de țări demonstrează încă o dată în plus popu­laritatea acestui îndulcitor. Nu mai departe de februarie 2013, Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară a ajuns la concluzia că aspartamul nu prezintă nici un risc pentru sănătate.

CSID: Ce alți îndulcitori mai există la ora actuală?

Mihaela Bilic: După aspartam, a apărut sucraloza care este un izomer al zahărului, care a suferit o inversiune a unei grupări hidroxil și s-a obținut o substanță care are o putere de îndulcire de 600 de ori mai mare decât a zahărului. Mai există un tip de îndulcitor de sinteză fără calorii care se numește acetsulfam K. Nu poate fi folosit de unul singur în produse pentru că nu este stabil termic și de obicei o să-l găsiți asociat fie cu ciclamatul, fie cu aspartamul, dar este la fel de sigur în ceea ce privește consumul.

CSID: Faptul că se folosesc cantități infime e un argument în plus pentru siguranța lor?

Mihaela Bilic:Faptul că se folosesc cantități atât de mici din aceste produse le face să nu le putem numi nutrienți. Deci prezența lor în dieta noastră este, să spunem, iluzorie și nu au cum să dea, în cazul unui consum normal și nici măcar în cazul unui exces, probleme de sănătate decât dacă mâncăm o cutie de pastiluțe de îndulcit o dată.

„Dacă jumătate din caloriile pe care le consu­măm zilnic provin din produsele dulci, poate n-ar fi rău să înlocuim o parte din aceste produse cu cele cu îndulcitori”