N-am picat nici de data asta pe schema, dar am fost destul de aproape, cu un numar pe un bilet si aproape doua pe celalalt. Nu joc decat clasicul 6 din 49, pentru ca asta are castigurile cele mai mari, si ma gandesc ca ar fi oarecum stupid sa-mi irosesc norocul la tragerile mici, cu castiguri de maximum cinci-sase milioane de dolari, cand cu aceeasi bafta pot sa pun mana pe sute de milioane, filozofia mea fiind ca nu are rost sa ma plafonez in vise la maruntis de cateva milioane de coco, din moment ce sunt in tara tuturor posibilitatilor si a variantelor multiple. Altfel puteam sa raman in Romania si sa ma bat in bile cu Ogica.
Cand potul se strange pe la 200 de milioane, jucam si la intreprindere, cu sectia, sa ne sporim sansele, insa eu particip mai mult de forma, sa nu ma considere antisocial, si fac cruce la bani cu stanga, inainte de a cotiza, pentru ca nu vreau sa se castige si sa-mi impart norocul cu niste necunoscuti….
Citeste intreaga poveste, in „Jurnalul unui roman in state, in criza si in buda”, pe Kamikazeonline.ro