Mi-a placut întotdeauna sa muncesc pe capete

Radu Furnica, președintele Leadership Development Solutions, fosta filiala în Romania a companiei internaționale de executive search pentru poziții de top management Korn/Ferry International, considera ca își datoreaza ascensiunea profesionala faptului ca întotdeauna a evitat sa se identifice cu mulțimea și nu s-a mulțumit sa aleaga cele mai ușoare soluții, dar și faptului ca a cautat întotdeauna sa faca exact ceea ce-i place.

În primele luni ale anului, ca urmare a recesiunii mondiale, Korn/Ferry International a decis sa nu mai pastreze birourile care au o cifra de afaceri anuala mai mica de trei milioane de dolari.

Astfel, la sfarșitul lunii martie, compania a încheiat la București un parteneriat strategic cu managerii birourilor din Romania, Rusia și Turcia, prin care aceștia au preluat proprietatea celor trei filiale. Radu Furnica a preluat filiala din Romania, care însa continua sa fie reprezentantul oficial al Korn/Ferry International pentru aceasta piața.

El afirma ca firma sa va continua sa funcționeze la fel ca și pana acum, chiar mai bine. „Mai ales ca eu am ambiția de a aduce înapoi Korn/Ferry în trei-patru ani de zile”, spune Radu Furnica.

Motivul pentru care s-a ajuns la aceasta soluție nu a fost ca filiala din Romania nu era profitabila în sine, explica Furnica, ci faptul ca, la nivel global, piața a scazut foarte mult, cu zeci de procente într-o perioada foarte scurta de timp, atat din cauza crizei din Rusia, cat și din cauza recesiunii începute în a doua parte a anului 2000.

„Inițial, cei de la Korn/Ferry International au încercat sa ma mute pe mine la Viena și sa acopar toata zona de aici, dar eu nu cred în aroganța consultantului care vine cu avionul. Ca sa-ți înțelegi clientul, sa poți sa fii eficient și sa nu-ți pierzi bunul simț, trebuie sa te lovești de aceleași probleme de care se lovesc și clienții. În final, tot ei mi-au spus: „De ce nu preiei firma; vei continua sa-i servești pe clienți așa cum ai facut-o și pana acum, noi eliminam riscul și toata lumea caștiga”.

Înainte de a accepta aceasta schimbare, Radu Furnica s-a gandit foarte bine, pentru ca, așa cum spune, una este sa fii partener într-o firma globala cu o suta de birouri în lume și cu o cifra de afaceri de șase-șapte sute de milioane de dolari pe an și alta este „sa fii un fel de rege peste un regat minuscul, dar unde ai responsabilitate totala”.

Leadership Development Solutions are în prezent zece angajați. Pe viitor, firma intenționeaza sa se dezvolte și sa creasca numarul angajaților în funcție de volumul de lucru pe care îl vor avea.

„Sunt multe zone unde putem sa ne îmbunatațim activitatea, spre exemplu, în cazul gradului de feed-back pe care îl oferim clienților candidați, al transformarii modului pasiv în care facem career management într-unul activ”.

Deși foarte mulți cred ca, o data ce compania a obținut putere totala de decizie, va folosi reputația anterior obținuta pentru a intra și în alte sectoare precum selecție, middle management, recrutare, training, Radu Furnica nu intenționeaza sa faca acest lucru. Dimpotriva.

„O sa facem și mai puțin decat am facut pana acum, dar o sa facem mai bine”. Cat despre prețuri, acestea nu vor scadea, ci vor crește. „Exista percepția ca prețurile erau mari pentru ca eram Korn/Ferry International.

Dar înca suntem Korn/Ferry International. Scump sau ieftin vine de la calitatea serviciilor pe care le oferi clientului, nu de la o carte de vizita. Daca cineva vrea sa-și cumpere un Rolls Royce trebuie sa plateasca pentru manufactura”, explica Radu Furnica.

Președintele Leadership Development Solutions considera ca a fi lider depinde în primul rand de persoana celui care conduce.

„Soluțiile trebuie gasite în interior, nu în exterior; a cauta în exterior soluții la propriile tale probleme este cea mai facila soluție, este sora geamana cu fuga de responsabilitate, care în Romania este sport național”.

Doua vicii: fumatul și munca

La 45 de ani, Radu Furnica considera ca are doua vicii, fumatul și „o amanta: munca”. Munca îi ocupa cam 14 ore pe zi, dar de fumat spera sa se lase în curand.

S-a nascut la Barlad, iar cea care i-a pus tocul în mana a fost chiar mama sa, care era învațatoare. Scoala a facut-o în orașul natal, apoi a urmat Liceul de Informatica din Iași.

„Cred ca acolo a început ca soarta mea sa difere de a majoritații celor de varsta mea, pentru ca a fi pe picioarele tale undeva departe de parinți este o școala în sine”, afirma Furnica.

La terminarea liceului, toata lumea se aștepta ca „va da la o facultate”, cum se spunea pe vremea aceea. „Romanii, în general, sufereau de diplomita, cum spun eu, adica de nevoia de a avea o facultate, nu conteaza care. Cum adica -așa se face-? Trebuie ca eu sa gandesc ca este bine sa fac ceva, nu pentru ca așa -se face-„.

În acel moment a realizat ca a continua cariera începuta în liceu ar fi însemnat de fapt sa scrie state de salarii la un computer mare cat jumatate dintr-o cladire.

Abandonand informatica, a decis sa urmeze Institutul de Marina Comerciala pentru ca a vrut sa vada lumea, mai ales ca – spune Furnica – pe vremea aceea Romania era ca o cușca închisa și daca nu aveai rude în strainatate n-aveai nici o șansa sa ieși din țara. În 1989, în timpul uneia din curse a decis sa ramana în Occident.

Direct de pe vapor

A ales înca o data în 1989, în momentul în care a decis ca la Rotterdam sa coboare de pe vasul pe care îl comanda, avand cu el doar o geanta, aparatul de fotografiat, pozele familiei și carnetul de marinar.

La început a fost dezorientat, își amintește Furnica, pentru ca nu e ușor ca dupa ce ai fost capitan de vapor sa te trezești pe strada și sa te întrebi încotro o apuci.

Deși ar fi putut fi în continuare marinar, Radu Furnica a ales sa-și schimbe viața, sa-și gaseasca un nou drum profesional. S-a dus la Biblioteca Centrala din Rotterdam pentru a vedea ce opțiuni are sa-și continue educația postuniversitara.

Fiindca la vremea respectiva vorbea numai limba engleza, a avut de ales între doua programe: unul se referea la fenomenul de ghetoizare din societatea occidentala („olandezii cred ca sunt cei mai avansați din punct de vedere al sistemului social, iar partea etnica o abordeaza cu o profunzime care este greu de înțeles aici. Trebuie sa traiești cațiva ani acolo ca sa vezi ce înseamna toleranța.

Am învațat de la ei lucrul acesta”) și Scoala de Management de la Rotterdam (Rotterdam School of Management), unde ulterior s-a înscris și a dat toate examenele.

„Mi-aduc aminte ca pe atunci eram șomer, traiam dintr-o suta și ceva de guldeni pe saptamana și a trebuit sa mai tai din cheltuieli, sa mananc cu grija ca sa-mi pot permite taxa de examen”.

Radu Furnica a fost acceptat la Scoala de Management, dar în scrisoarea de raspuns a aflat ca trebuia sa plateasca o taxa de școlarizare de 20.000 de guldeni.

„Eu nu citisem broșura de la admitere în întregime, ci numai care sunt condițiile educaționale, daca pot sa trec examenul sau nu. Daca aș fi citit pana la capat, probabil ca aș fi zis ca nu am de unde sa scot atația bani și nu m-aș fi înscris”.

Pentru ca nu putea sa renunțe fara sa încerce macar sa gaseasca o soluție, Radu Furnica s-a dus la Camera de Comerț, a cautat companiile care faceau afaceri în Estul Europei și le-a scris ceva în genul: „Eu sunt X, am fost admis la Rotterdam School of Management, știu ca aveți interese în Europa Centrala și de Est și daca va intereseaza sa-mi sponsorizați studiile, atunci eu sunt dispus sa semnez un precontract cu dumneavoastra ca sa va reprezint interesele mai tarziu”.

Din cele 80 de companii, au raspuns pozitiv cinci, dintre care doua nu impuneau nici un fel de condiții, în sensul ca dupa cei doi ani de studii, daca acestea aveau o poziție libera, se așteptau sa o preia, iar daca nu, era liber și nu le datora nimic.

„Lucru care era ideal pentru mine. Prima, cea mai importanta firma, era o firma din Olanda numita SHV, care deținea pe vremea aceea lanțul de magazine Metro și care mai aveau o linie de activitate, distribuția de gaz petrolier lichefiat”.

La terminarea studiilor, în cadrul ceremoniei de absolvire, consiliul profesoral, cu aprobarea consiliului studenților, i-a acordat premiul pentru cel mai bun MBA.

„Nu ma așteptam sa primesc premiul respectiv. Acolo evaluarea se face complex, nu este vorba numai de note. Eu nu aveam cele mai bune note. Erau zone ca statistica sau științele exacte, de exemplu, care nu ma favorizau deloc, dar erau și altele ca strategia, change management-ul, unde eram pe departe cel mai bun”.

Imediat, SHV i-a oferit un contract și, pentru prima data în cinci ani, a venit în Romania, în 1994, pentru a le reprezenta aici interesele.

„Din pacate, nu a fost un succes. Felul în care noi eram pregatiți sa facem afaceri era mult mai puțin flexibil fața de ce cerea mediul local. Veneam cu investiții între 60 și 100 de milioane de dolari, dar eu am fost cel care am spus ca nu se poate, în condițiile care erau”.

Mașina de distribuit CV-uri

Dupa un an de zile a revenit în Olanda. La momentul respectiv nu știa nimic despre executive search și nici nu știa ca exista o asemenea industrie.

„Am avut însa norocul sa-l cunosc pe Axel Motlik, un personaj extraordinar. Axel era, pe atunci, managing partner al Korn/Ferry International pentru Europa Centrala și de Est; e omul care mi-a schimbat viața”.

Timp de șase luni de zile a lucrat pentru Korn/Ferry, iar dupa ce a participat la un training la Los Angeles, a venit în Romania.

În opinia lui Furnica, o firma de head-hunting pentru poziții de top management nu trebuie sa fie o mașina de distribuit CV-uri. Un consultant real este o persoana cinstita care expune clientului diverse variante, îl ajuta sa-și cristalizeze gandurile și sa ia decizia optima pentru interesele lui. „Recrutarea are o conotație de mercenariat. Cu alte cuvinte, un recruiter este o persoana care primește o suma de bani de la o companie ca sa gaseasca o anumita persoana pe care sa o convinga sa semneze cu ei un contract de munca. Asta implica un grad de subordonare fața de cel care platește. Cu alte cuvinte, drepturile le are cel care pune banul pe masa, iar obiectul muncii, candidatul – sa-l ajute bunul Dumnezeu”.

Cand și-a dat seama ce se aștepta de la el sa livreze, nu a fost de acord și a decis sa redefineasca regulile jocului. La început nu avea cu cine împartași astfel de ambiții profesionale.

„Sunt mulți în țara asta care vorbesc puțina engleza și franceza și primesc un carton cu numele de consultant, dar habar nu au ce înseamna a fi consultant. E o inflație și de carți de vizita”.

Noua lui abordare se baza pe cunoașterea clienților, care trebuia sa fie nu numai cei care plateau, dar și cei care puteau plati pe viitor.

„Noi nu ne jucam, schimbam viața unui om, iar asta este o responsabilitate uriașa”. În acest domeniu, considera Furnica, este foarte important sa înțelegi ce vrea un om de la viața, care îi este potențialul, pentru a-l ajuta sa și-l maximizeze, iar rolul de consultant se poate exercita numai atunci cand sunt respectate conceptele de etica profesionala, corectitudine, transparența.

„Mulți zic ca daca îți platesc 50.000 de dolari ar trebui sa fie stapanii tai, dar nu este adevarat. Cu cat suntem mai buni la ceea ce facem, cu atat ne focalizam mai mult asupra acelui lucru, ignorand astfel ceea ce este în jurul nostru și închizandu-ne într-un fel de balon de percepție proprie. Un consultant trebuie sa sparga acel balon și sa-ți ofere șansa sa vezi realitatea”.

Președintele Leadership Development Solutions recunoaște ca și lui i se întampla uneori acest lucru, moment în care apeleaza la Axel Motlik, care a ramas consultantul sau, chiar daca cei doi lucreaza acum în companii separate.

Cand arunci ciocolata și mananci ambalajul

La începutul activitații, în 1996, în Romania nu exista activitatea de executive search, ci doar un început de industrie de recrutare („totul depinde ce înțelegi prin recrutare și ce înțelegi prin consultanța”).

Motivul acestei confuzii era, în opinia lui Furnica, faptul ca Romania, în anii ’90, a suferit un proces de devalorizare a unor concepte și noțiuni, ca urmare a setei de adoptare a noutaților.

„Partea neplacuta a fenomenului este ca de multe ori oamenii duc acest lucru la extrem, ajungand sa arunce ciocolata și sa manance ambalajul. Astfel, și în industria noastra au fost importați termeni cu un conținut deformat fața de cel real și valabil la nivel internațional”.

Chiar și în ceea ce-i privește pe cei care puteau ajuta la înțelegerea corecta a sensului, expatriații, mulți dintre ei au ales soluția facila de a se lasa balcanizați în loc sa occidentalizeze, sa internaționalizeze relațiile profesionale din domeniul managementului din Romania, apreciaza Furnica.

„În astfel de momente de deruta, nu apar neaparat cele mai bune exemple de economie de piața, ci apar și niște agenți, un fel de viermi, care au și ei rolul lor și care traiesc de pe urma ramașițelor unei societați în descompunere. Astfel de indivizi și-au îndeplinit rolul, dar au creat o imagine deformata pe retina romanului needucat din punct de vedere al afacerilor. De aici și parte din ezitarile profunde care au avut loc în societatea romaneasca în ultimii zece ani”.

În Romania, piața din acest domeniu e înca puțin dezvoltata, inclusiv din cauza faptului ca numarul de oportunitați de cariera de calitate pentru profesioniștii romani a fost redus.

„Dar piața în sine are structura și valorile necesare pentru a crește. În primul rand, calitatea umana și profesionala a managerilor romani care este cel puțin la fel de buna ca oriunde altundeva în lume”.

Pe piața de la noi funcționeaza cateva mii astfel de firme, care pot fi numirte „internaționale”, dintre care însa doar o suta sunt bine dezvoltate și pot sa promoveze valori profesionale compatibile cu cele internaționale.

În prezent, Leadership Development Solutions, ca moștenitor al Korn Ferry, deține 70% din piața. Printre clienții firmei se numara banci, companii precum Lafarge, Renault, firme de consultanța.

„Cerere exista, dar nu este la nivelul la care ne-am dori. Am dori sa fie o cerere mai mare, dar asta înseamna o creștere economica mult mai mare decat în momentul de fața”. Radu Furnica intenționeaza sa creeze un leadership club, unde sa se concentreze valorile din leadership-ul romanesc.

Respecta-te, indiferent ce faci

Din poziția în care a ajuns acum și privind în urma la anii care au trecut, Radu Furnica se considera norocos pentru ca face ceea ce-i place. Daca ar fi sa dea un sfat cuiva, acela ar fi sa gaseasca acel sau acele lucruri pe care sa le poata face cu pasiune. „În plus, trebuie sa te respecți indiferent de ceea ce faci, fie ca ești femeie de serviciu sau instalator, fie ca ești președinte de consiliu de administrație”.

Președintele Leadership Development Solutions, ca unul care a ales sa plece din țara în tinerețe, nu crede acum ca emigrarea este o soluție.

„Tinerii din ziua de astazi gandesc ca este mai ușor sa emigreze, dar eu cred ca ceea ce se va întampla în viitor se va întampla cu mult mai multa importanța aici în Romania, iar daca au ceva de dat, trebuie sa dea aici”.

Radu Furnica nu traiește de la un salariu la altul, dar nici nu a ajuns la o situație materiala care sa-i permita sa nu mai munceasca. Mașina este doar o unealta, de aceea nici nu a schimbat-o – are tot un Audi A6.

„Recent mi-am cumparat casa, pana acum am stat numai cu chirie. Dupa 20 de ani, am avut acum doi ani de zile o vacanța în Caraibe, la care viseaza de atunci și soția și copilul. Urmatoarea vacanța a fost de Paște, cand am plecat cu familia în Cipru”.

Pentru ca muncește foarte mult, spune ca trebuie sa reînvețe sa se relaxeze. De citit citește foarte multe carți de leadership, descoperind astfel ca, din cațiva metri de astfel de carți, doar cațiva centimetri merita sa fie citiți. Cat despre muzica, asculta întotdeauna muzica clasica, preferații sai fiind Chopin și Bach.

Week-end-urile sunt întotdeauna ocupate, pentru ca este la dispoziția fiului sau de opt ani, Alexander.

„De obicei ma supun ordinelor lui. Fiul meu este dovada vie ca viața poate fi frumoasa și ca depinde și de noi sa o vedem și sa o facem sa fie așa, într-o masura mult mai mare decat am fi tentați sa credem”.

Diana SavaZIARUL FINANCIAR