Metoda Ioanei Moldovan de a slabi 8 kilograme

„Ocolul Romaniei în 40 de zile”, o minivacanta pentru Ioana Moldovan? Poate, dar una în care doarme cam 3-4 ore pe noapte si filmeaza la temperaturi de peste 40 de grade…

– Pe unde ai fost pîna acum?

Am început cu Lacul Sarulesti, apoi am fost la mare, la Tulcea, Tusnad, Braila, nordul Moldovei… Încercam sa gasim locuri inedite, nu vrem sa mergem pe traseele turistice pe care oamenii deja le stiu. Noi nu ne cunoastem tara – stim doar marea si muntele.

Cînd zicem mare ne referim automat la Mangalia, Neptun, Eforie, Mamaia, Vama Veche, iar daca zicem munte, ne gîndim la Valea Prahovei. Ori sînt zone minunate, unde, e adevarat, se ajunge destul de greu. Spre exemplu, la un moment dat, am ajuns la Masivul Paduchiosul, la vreo 30 km de Sinaia, de care poate nu as fi auzit niciodata daca nu as fi facut aceasta emisiune.

– Cum gasiti aceste zone?

Ne bazam pe o documentatie foarte serioasa, dar e important sa vorbesti si cu localnicii, pentru ca ei îsi cunosc cel mai bine zona. Ne cunoastem doar locul în care traim, pentru ca foarte putini au curajul sa-si ia rucsacul în spate si sa strabata tara la pas. De ce sa nu-ti faci o vacanta în propria tara si sa descoperi locuri care nu ti-ai imaginat ca exista?

– Care-i programul de filmat?

Uneori ne trezim la 5.30 si filmam de la 6.30 pîna pe la 22.00, non-stop; nici nu mîncam! Ni s-a întîmplat sa ne cazam la 2 noaptea, cînd nici nu ne mai ardea sa gustam ceva. Asa am slabit 8 kilograme, dar am facut o pauza între filmari si mi-am mai revenit…

– …Nici vorba de pescuit!

As fi vrut, dar nu am putut, însa am avut parte de clipe extraordinare. În Delta am intrat cu „rapidele” cu 90 km pe ora, într-o zona în care erau cormorani pe o lungime de aproape un kilometru. În momentul în care s-au ridicat deasupra noastra, am avut o priveliste superba.

Între „pescari” fie vorba, asa se descopera si unde e pestele – unde se asaza pelicanii sigur e peste. Eu nici macar nu mi-am luat unditele cu mine… Peste tot am fost contra cronometru.

– Ti-a placut ideea de la început?

Da, îmi faceam planuri: „Ce vacanta minunata o sa am…”. Dar nu e deloc asa, au fost ore în sir de filmare pe temperaturi de peste 40 de grade, în care cred ca si mustele se loveau între ele…

E o emisiune care dureaza trei minute, însa pentru aceste trei minute avem nevoie de o ora de material, iar ca sa filmam o ora de material cu cinci-sase zone ne trebuie o zi.

Au fost momente precum cel de la Jurilovca, cînd n-aveam apa, curgea transpiratia pe noi, nu mai aveam putere sa ne miscam, nu mai stiam cum ne cheama…

– Stiu ca-ti place mult sa conduci…

Am vrut sa strabat tara în lung si-n lat la volan, facînd mii de kilometri. Dar nu am rezistat si am fost nevoita sa las masina s-o conduca si altcineva. Eu si sunetistul avem carnet, dar mai exista si un sofer, pentru ca sîntem sase în echipa – trei fete si trei baieti – si plecam cu doua masini.

Ioana. Dezamagiri…

„În unele locuri, desi se vorbea din timp cu primarul, acesta nu ne astepta. E adevarat ca noi nu aveam cum sa terminam filmarile la o ora fixa si întîrziam cîteva ore. Aveau impresia ca tragem de timp, ca ne lasam asteptati, si plecau”

„Nici macar în zonele turistice cunoscute nu sînt indicatoare. Am pierdut ore în sir bîjbîind prin diferite sate, cautînd un loc de care stiam, dar care nu era semnalat”

„Mizeria! Zonele neatinse de oameni sînt foarte curate, pure… Dar, în momentul în care ajungi, de exemplu, la Herculane, unde oamenii care nu pot sa-si permita sa stea la hotel stau si dorm în masini, te întîmpina o mizerie de nedescris”

„Uneori, aveam senzatia ca sîntem în Elvetia. Singurul lucru care ma facea sa simt ca e Romania erau drumurile…”

..mîncata de furnici

„În drum spre Lacul Sfînta Ana, nu eram siguri daca sîntem pe drumul cel bun. Am zarit un taran care aduna fînul si ne-am dus sa-l întrebam. Era ungur, dar o rupea destul de bine si pe romaneste, si am început sa strîng iarba cu furca alaturi de el. În timp ce discutam cu el, a aparut o babuta care nu vorbea decît maghiara. Concentrîndu-ma sa vorbesc cu ei, m-am asezat pe un musuroi de furnici mari, care m-au napadit rapid… Toata echipa a sarit sa dea furnicile jos de pe mine!”.

…la discoteca

„Într-o seara, nu aveam de filmat si am mers la discoteca, la Baile Tusnad. Era multa lume, dansam, dar voiam sa vorbim cu oamenii si am început sa le dam dedicatii celor din jurul nostru, care erau din Iasi. Am dat o dedicatie, dar nu prea s-au sesizat, asa ca am mai dat una: „Pentru cei din Iasi…”. Atunci a început nebunia dedicatiilor… Mi-am facut cunoscuta si emisiunea, ne-am si împrietenit cu cei din Iasi si acum ne asteapta acolo”.

„Era sa-mi pierd echipa! Cînd am început emisiunea numai la asta nu ma gîndeam. Dar era sa vin la Bucuresti fara operator, sunetist, machiora, producator, sofer… Cum aparea cîte un Fat-Frumos sau o fata care arata mai bine… gata! Erau sa ramîna unul pe la Buzau, altul pe la Tusnad, alta la Tulcea… Cred ca doar pariul cu telespectatorii – ca în 40 de zile le vom arata Romania asa cum n-au vazut-o – i-a determinat sa nu ramîna pe acolo. Pîna la urma tot acasa veneau…”

Sursa: ProTV Magazin