Memoria bat-o vina

De câte ori vor sa-l supere pe Gheorghe Sârb, amicii din PSD îl întreaba despre colegii de facultate. Sursele noastre spun ca poanta are ca sursa de inspiratie o întâmplare cât se poate de reala.

Se spune ca atunci când a fost propus pentru functia de director al Prefecturii, lui Sârb i s-a cerut sa probeze autenticitatea afirmatiilor legate de studiile de drept pe care le-a facut.

Un pesedist sugubat l-a rugat doar sa-i dea numele a doi colegi de facultate. Proba a fost mai grea decât toate examenele prin care a trecut juristul.

Pâna la urma, partidul de guvernamânt a trebuit sa-l creada pe Gheorghe Sârb pe baza de diploma.

Pagare humanum est!

Un coleg de la Jurnal bihorean, specializat în investigatii, este foarte critic în editoriale la adresa coruptiei institutionalizate. Si are si de ce. O cunoaste în esenta si chiar ar putea sa lanseze o teorie pe seama ei.

Fiindca e singurul ziarist bihorean care a atins culmea perfectiunii în materie de spaga.

Omul nostru a reusit, pe seama unui serial de anchete, sa taxeze si reclamanta care i-a dat pontul (ca sa scrie), si tinta vizata de articole, un farmacist cu fonctie în minister (ca sa se opreasca din scris).

Baiul a aparut abia acum, când cel din urma face valuri prin urbe, cerându-si spaga de 1.000 de parai înapoi. Si ameninta ca va pune pe masa si caseta care dovedeste ca jurnalistul i-a cerut „împrumutul”.

BIHOREANUL îi propune întreprinzatorului ziarist solutia de compromis: „sa dea spaga înapoi, ca oricum ramâne ailalta!”

[ Bihoreanul ]