Melancolie

Acesta, cam stânjenit de momentul vizitei, îi spune:

– Uite cum facem: faci o baie, îmbraci un costum de-al meu, și-ți ții gura cât poți. Dacă te-ntreabă cineva cu ce te ocupi, spui și tu că ești medic veterinar pe undeva prin apropiere, prin județul Ilfov.

La masa festivă, omul nostru se nimerește lângă o doamnă în vârstă, foarte stilată. Aceasta, pentru a face conversație, văzându-l cam tăcut, îl întreabă:

– Nu vă supărați, domnule, dumneavoastră ce lucrați ? – Sunt medic veterinar, într-o comună din apropiere.

– Vai, domnule, de când îmi doream să cunosc un medic veterinar!

– Da’ ce, cucoană, ai vreo mâță, vreun câine bolnav ?

– A, nu, domulele, e vorba de altceva : știți, în tinerețe, eu și soțul meu ne făceam concediile la țară. Uneori urmăream vacile când erau mulse: aveau o privire atât de melancolică, de tristă ! N-am înțeles niciodată de ce.

Țăranul nostru, uitând de promisiunea făcută fratelui său, răspunde:

– Auzi, cucoană, dacă pe dumneata te-ar mulge de două ori pe zi și te-ar fute numai o dată pe an, cam ce privire-ai avea?