Am asistat duminica seara la, probabil, cel mai bun concert pe care l-am vazut pana acum. Si nu, nu este vorba despre Nelly Furtado, ci de Manu Chao.

Artistul a oferit un spectacol incredibil, iar cei cinci-sase mii de fani au creat o atmosfera care cu greu poate fi descrisa in cuvinte. Manu Chao este genul de cantaret care nu are nevoie de o garderoba sofisticata sau de efecte vizuale pe scena, pentru a crea un spectacol de neuitat. Pe langa cadoul muzical pe care l-a oferit fanilor sai, acesta a ales sa se prezinte in fata publicului imbracat intr-un tricou de fotbal vopsit in culorile Romaniei, purtand doar o sapca pe cap.

Manu Chao a cantat fara oprire, timp de aproape doua ore, rock, reggae, funk, rumba, salsa, ska, punk, trecand prin aproape toata discografia sa.

Panik Panik, El Hoyo, La primavera, Me gustas tu, Welcome to Tijuana, Clandestino, Raining in Paradize, sunt doar cateva dintre piesele cu care acesta si-a delectat publicul, care canta, sarea si dansa, parca innebunit.

Concertul Manu Chao a fost genul de experienta muzicala de la care pleci, fara sa-ti dai seama, cu zambetul pe buze. Versurile cantecelor sale vorbeau despre libertate, militau impotriva lui Bush si te faceau sa canti alaturi de artist.