Matematicienii sunt cool!
Ultima productie a genului este „Proof”, despre fiica unui matematician recent decedat, genial si bolnav psihic, care încearca sa fuga de mostenirea pe care tatal sau i-a lasat-o: cifrele si nebunia. Un film inteligent, profund despre oameni exceptionali, dar dificili, care functioneaza pe doua niveluri: intelecutal si emotional.
Gwyneth Paltrow, neglijata pe nedrept în acest an la premiile Oscar, face unul dintre rolurile carierei sale în pielea unei femei fragile, aflate în criza profunda.
Revenind la modelul absolut, sa spunem ca „Good Will Hunting” (1997) este filmul pentru care Robin Williams a încasat un Oscar, dar si una dintre peliculele despre „acele minti sclipitoare” ce ne face sa nu-i mai invidiem pe cei foarte destepti, pentru ca inteligenta lor pare foarte dureroasa.
Aceasta drama încântatoare, strabatuta de bune sentimente, i-a adus cuplului Matt Damon si Ben Affleck, prezent si în distributie, Oscar-ul pentru cel mai bun scenariu original. E amuzanta, emotionanta si perspicace. Damon, în special, exceleaza în rolul personajului titular, un baiat muncitor, dar rebel, care are 21 de ani si nici un plan de viata în afara aceluia de-a se autodistruge si de-a agata fete împreuna cu cel mai bun prieten al sau (Affleck). Doar ca se întâmpla sa fie un geniu într-ale matematicii. Atunci când profesorul sau descopera asta, e hotarât sa-l ajute sa-si realizeze potentialul. Fortat sa faca terapie cu Williams, pentru ca alternativa e puscaria, Will se confrunta cu trecutul sau traumatic pentru a-si construi viitorul. În ciuda rezumatului, „Good Will Hunting” nu e un stupid film motivational, ci unul miscator, fara a fi sentimental, înaltator, fara a parea artificial.
„Pi” (1998), debutul regizorului Darren Aronofsky, e o senzationala si febrila meditatie asupra matematicii existentei. Eroul lui e, din nou, un geniu obsedat sa gaseasca numarul care sta la baza oricarei forme de viata. Torturat de dureri de cap si sângerari nazale, el duce o viata de evadari imaginare fractionate si ametitoare, captate de un montaj furios si de eruptii de semne-talisman. Încercând sa gaseasca un patern în bursa de pe Wall Street, recluzivul matematician se trezeste ca este dorit de corporatii fara scrupule, dar si de rabini duri care cred ca el poate descoperi o modalitate de comunicare cu Dumnezeu. Turnat în alb-negru, „Pi” e atât de hiper-alert, încât pare conceput în pragul unui atac cerebral.
În „A Beautiful Mind”, biografia matematicianului John Forbes Nash Jr, Sylvia Nasar scrie: „Toti matematicienii vietuiesc în doua lumi diferite. Traiesc în lumea cristalina a unor forme platonice perfecte. Un palat de gheata. Dar traiesc, de asemenea, si într-o lume comuna unde lucrurile sunt trecatoare, pline de ambiguitate, supuse vicisitudinilor.”
Viata lui Nash Jr a stat la baza altui film puternic Oscarizat, „A Beautiful Mind” (2001). Un personaj mai torturat de atâta nici ca se putea: psihicul sau fragil a clacat sub greutatea unei minti prea sclipitoare. Paradoxul filmului lui Ron Howard, dupa un scenariu de Akiva Goldsman, e ca povestea care ne stârneste o emotie genuina este aproape în întregime fabricata.
Nash Jr (interpretat de Russell Crowe) a fost, întradevar, un om cu har, unul dintre creierele cele mai extraordinare ale generatiei sale. Pâna în momentul în care boala psihica a început sa-i umbreasca procesul creativ, a facut descoperiri importante în domeniul teoriei jocului, a mecanicii cuatice si a teoriei numerelor care i-au adus un premiu Nobel memorial.
Afla mai multe despre farmecul matematicienilor numai în