MASINI care n-au ce cauta in Romania
Exista o lista de masini pe care nu le voi avea niciodata. Exista masini in care nu voi intra vreodata, masini pe care nu le voi atinge vreodata si chiar masini pe care nu le voi vedea vreodata cu ochiul liber. Aceste liste cu obiecte sacre sunt construite, fireste, pe criterii banesti. Ele fac utile revistele auto, in ale caror pagini color, intangibilele traiesc si mor la prima impachetare. Lista despre care vreau sa discut este insa alta. E lista masinilor care n-au ce cauta in Romania.
Sa fiu mai clar. Ca sa nasca una dintre perfectiunile sportive ale soselei, constructorii practica un amor multiplu. E nevoie de sclipire estetica, de har ingineresc si de pasiune la limita bolii, toate impreunate intr-un dozaj erotic subtil. Masina rezultata e un ansamblu de lucruri frumoase si puternice, plasat, din nefericire, la zece centimetri de asfalt, in zona de actiune a craterelor de bitum si a gurilor de canalizare. Suspensiile ultrarigide si motorul indelung salbaticit recomanda un regim de rulare pe suprafata unei oglinzi, la viteze nu cu mult subsonice. Bolidul e destinat de parintii-constructori paradisului rutier occidental, unde gropile in autostrada sunt cautate cu detectivi si agenti de head-hunting. In momentul in care masina incape pe mana caldaramului romanesc, pateste cam ce ar pati o Miss Univers intr-un batalion disciplinar. Prin urmare, Lamborghini Murcielago si Gallardo, Bugatti Veyron, Mercedes SLR, Pagani Zonda, Aston Martin si Ferrari – serii complete, Porsche GT si 911 Turbo, Dodge Viper si toata gama de manufacturi de la Konigsegg in sus nu au ce cauta in urmatorii 10 ani pe strazile administrate de primari romani fara sa insulte munca unor generatii reputate de artisti si ingineri.
Citeste mai mult in ProMotor