Marius Bodochi – Şef… ales pe Sprînceană!

După ce l-a interpretat pe mafiotul Gelu în ”Vocea inimii” de la Antena 1, actorul Marius Bodochi a acceptat o nouă provocare. Din 18 octombrie, îl vom vedea în ”Clanu’ Sprînceană”, un serial plin de umor, produs de Andy Lupu şi Eugen Oprina, într-un rol inedit: şeful ţiganilor.

– Cît de uşor aţi trecut de la mafiotul din ”Vocea inimii” la şeful ţiganilor?
Mafiotul Gelu din ”Vocea inimii” este total diferit de Toni Sprînceană. Gelu m-a atras pentru că era un personaj negativ, ori eu nu prea am jucat roluri de băiat rău, nici în teatru şi nici în filme. N-am mai jucat pînă acum un rol de ţigan, aşa că am fost foarte surprins cînd mi s-a propus. Am citit nişte sinopsis-uri şi mi-au plăcut foarte mult. Cînd am filmat episodul-pilot, eu am propus costumaţia şi machiajul. În scena în care alergam să-mi ocup terenul, personajul meu coboară dintr-o maşină luxoasă pe o stradă prăfuită, încălţat în nişte ciocate din piele de şarpe, şi, indignat de mizeria pe care o vede, are o replică deosebită: ”Pînă mîine, vreau asfalt!”.

– Ce-aţi descoperit la ţigani?
Am descoperit că ştiu să se distreze, că sînt primitori şi foarte curaţi. Cînd am filmat nişte secvenţe la nişte case ţigăneşti de pe şoseaua Giurgiului, am nimerit la un parastas. Am stat cu ei la masă şi am mîncat sarmale la ceaun. Foarte gustoase! S-au purtat extraordinar de frumos cu mine, de parcă aş fi fost chiar un şef de clan. Aşa că îmi construiesc personajul pe intuiţie şi uite că merge. Ţiganii m-au primit ca pe unul de-al lor.

– Aţi învăţat ceva în ţigăneşte?
Da, cîteva expresii. Le-am învăţat de la Zita, consultanta serialului pe cultură şi tradiţie rromă. Nu abuzăm de expresiile ţigăneşti, pentru că nu vrem să copiem fără sens stilul rromilor.

– De ce credeţi că au luat amploare pro­ducţiile despre lumea ţi­ganilor?
E o lume foarte interesantă pe care mulţi dintre noi au perce­-put-o, pînă acum, într-un anumit fel. Cînd eram mici, ni se spunea: ”Dacă nu eşti cuminte, te ia ţiganul!” sau ”Ţiganule! Numai ţiganii fac asta!”. E clar că nu am avut o imagine corectă asupra acestei etnii. Obiceiurile lor sînt extrem de exotice, muzica – la fel. Trăiesc intens şi se exteriorizează fără complexe. Iar sentimentele lor sînt foarte clare: ori e albă, ori e neagră. Nu există nuanţe în sentimentele lor.

”Ţiganii ori iubesc, ori urăsc”

– Cît de ofertant este rolul?
Foarte. Am nişte scene greu de abordat. Pentru că ţiganii trăiesc doar în alb şi negru, adică ori iubesc, ori urăsc, şi personajul meu are parte de asemenea trăiri extreme. În plus, scenariul este foarte bine scris. Totul se leagă firesc, fără a părea ceva forţat.

– Cum vă înţelegeţi cu ceilalţi actori din distribuţie?
Am parte, în serial, de nişte veri deosebiţi. Temişan şi Mărgineanu sînt nişte figuri. Cu Temişan m-am mai întîlnit în nişte spectacole la Circul Globus, unde voi juca, în curînd, într-un musical adaptat după ”Îmblînzirea scorpiei” de Shakespeare. O voi avea parteneră pe Monica Anghel. Revenind la serial, am fost plăcut surprins de Mihai Mărgineanu, un tip foarte ascultător.

– Ce faceţi în afara serialului?
Îmi continuu munca în televiziune şi la TVR Cultural unde, de trei ani, am o emisiune, ”Revolta clasicilor”, de care sînt foarte mîndru. La Teatrul Naţional, joc în mai multe spectacole: ”Visul unei nopţi de vară”, ”Regina mamă”, ”Sonată pentru saxofon şi Eva”, ”Sînziana şi Pepelea”. De curînd, am avut şi premiera la ”Iubiri interzise”, în care joc alături de Teodora Mareş şi Kana Hashimoto, actriţa de origine japoneză pe care o puteţi vedea şi în ”Clanu’ Sprînceană”, unde joacă rolul amantei lui Toni Sprînceană. Mai joc şi într-un spectacol la Nottara – ”Piscina de la miezul nopţii”, cu Marin Moraru, spectacol cu care mergem în turneu prin ţară.

– Cum reuşiţi să le împăcaţi pe toate?
Ziua are 24 de ore, iar mie îmi ajung şase ore de somn. M-aş plictisi dacă nu aş avea ce să fac. Mă mai uit uneori şi la televizor. La mine nu mă uit, că nu-mi place să mă văd. Cum zicea Dorel Vişan, mă uit aşa, ca să ”văd unde e popa cu slujba”, adică să văd ce-am făcut. O să încep un proiect cu Marcel Ţop, un tînăr regizor foarte bun.

– Plănuiţi să vă întoarceţi la Cluj?
Nu prea curînd. Am casă şi la Cluj şi la Bucureşti. Însă loc de veci… am doar la Cluj. Prin urmare, tot acolo voi ajunge cîndva. Apropo de Cluj, în curînd voi primi titlu de cetăţean de onoare al oraşului – o adevărată onoare pentru mine.