Maria şi Ionuţ Iftimoaie – O nouă provocare: Iftimoaie junior!

Maria: Cu siguranţă, nu e atît de graţios cînd dă din picioruşe, iar loviturile sînt din ce în ce mai puternice. În privinţa asta, seamănă cu tatăl lui, dar nu pe ringul de dans, ci pe ringul de box, adică foarte impunător.

Maria: Sigur, de mult timp percepe atît vocea mamei cît şi cea a tatălui. Vorbim cu el şi ne răspunde în felul lui. De asemenea, şi la muzică reacţionează. Cred că majoritatea copiilor o fac.

Ionuţ: Sîntem în plină activitate. De asta se ocupă Maria, care a dat deja comandă de cele necesare pentru cameră. Fiind băieţel, culoarea care predomină este albastru, cu diferite inserturi de culori vii.

Maria: Avem un doctor foarte bun în Bucureşti care mă ţine sub supraveghere, iar cînd va veni momentul mult aşteptat mă voi lăsa pe mîinile lui. Nu ştiu dacă Ionuţ va fi prezent. Acest moment e imprevizibil, dar vom încerca în acea perioadă să stăm nedezlipiţi unul de celălalt.

Maria: Încă nu conştientizăm faptul că vom avea un copil şi tot ceea ce implică asta, însă cu siguranţă sîntem mult mai responsabili în ceea ce facem.

Maria: Vom face tot ce ar face orice părinte pentru binele copilului său, toată dragostea şi atenţia se vor revărsa asupra lui. E mult prea devreme să vorbim de o meserie. El este singurul în măsură să aleagă absolut tot ce-şi doreşte să facă în viaţă. Cu siguranţă, nu vom ezita să-i dăm un sfat în privinţa asta.

Maria: În perioada aceea, vom fi foarte aproape de momentul naşterii, aşa că vom petrece Sărbătorile în sînul familiei, acasă, cît mai liniştiţi.

Îmi place atît de mult cum îi stă însărcinată încît aş vrea să o văd aşa tot timpul!

– Maria, ce fel de haine porţi acum?
Bineînţeles că am schimbat cu totul garderoba de cînd sînt însăr­cinată, dar asta nu mă împiedică să îmbrac haine frumoase. Oricum, abia aştept să revin la greutatea mea, nu neapărat să mă îmbrac cu ce-mi place, cît să mă pot mişca mai uşor.  

– Vă amintiţi unde eraţi cînd aţi aflat că o să fiţi părinţi?

Ionuţ: De mult timp ”lucrăm” la acest ”proiect”, iar rezultatul nu s-a lăsat mult aşteptat.

Maria: Eram pregătiţi cu teste de sarcină, aşa că, în fiecare lună în perioada potrivită, făceam testul respectiv. Aşa am făcut şi în acea seară, cînd am fost foarte bucuroşi să vedem două liniuţe roz, ceea ce ne-a confirmat că vom fi părinţi.

– Cum aţi reacţionat?

Ionuţ: Eram amîndoi extaziaţi! Nu ne venea să credem, aşa că am sunat repede medicul şi ne-a spus că nu e urmă de îndoială. Noi, totuşi, ne-am asigurat a doua zi, cînd am refăcut testul.

– Care au fost primele reacţii din partea apropiaţilor?

Ionuţ: Cu toţii se aşteptau la o aşa veste, pentru că nu ezitam să ne manifestăm dorinţa de a avea un copil de fiecare dată. S-au bucurat pentru noi, în special viitorii bunici.

Maria: Mulţumim lui Dumnezeu, foarte bine! Cu cît sarcina evoluează, cu atît apar noi şi noi transformări de care ne minunăm şi trăim intens fiecare moment. În privinţa poftelor, acest fenomen nu s-a întîmplat şi mă bucură mult acest lucru. Totuşi, cred că poţi controla asta, vine din subconştient şi atunci trebuie să fii echilibrat în tot ceea ce faci. Se spune că şi tăticul trece printr-o serie de transformări asemănătoare, aşa că profită la maximum de acest lucru.

Ionuţ: Cu siguranţă, mai grijuliu decît înainte. Acum, grija se dublează, însă acest lucru mă face mai responsabil şi îmi dă mai multă forţă.

Maria: Prima ecografie… Într-ade­văr, una memorabilă! Credeam că sînt în prima lună. După calculele noastre, aveam vreo două săptă­mîni, însă am aflat cu stupoare că erau de fapt două luni şi jumătate şi am reuşit chiar să-i auzim inimioara. Am avut sentimente unice, nemaitrăite, era deja un om!

Ionuţ: Întotdeauna am fost foarte echilibraţi. Nopţile pierdute sau petrecerile în lanţ nu ne-au carac­terizat niciodată, aşa că programul nu s-a schimbat cu mult. Ce-i drept, nu mai călătorim la fel ca înainte şi încercăm să avem grijă pentru binele copilului.

Maria: Mă bucur mult că, în ceea ce priveşte alimentaţia, am avut un ”profesor” de nădejde, şi anume soţul meu. El m-a convins să am o alimentaţie sănătoasă încă de cînd ne-am cunoscut. Acest lucru nu s-a schimbat nici în perioada sarcinii. Mănînc foarte multe salate, am renunţat la pîine şi la dulciuri şi mănînc foarte puţină carne. Am învăţat că alimentaţia contează 90% pentru o viaţă sănătoasă, restul e mişcare – sport! Recunosc, la acest capitol nu sînt foarte conştiincioasă.

Ionuţ: Încă nu ne-am hotărît asupra unui nume. Avem o listă de nume, însă nu am ajuns la un numitor comun. Cu siguranţă, va fi unul să ne placă amîndurora. Mai glumesc pe seama asta, spunîndu-i ”Spartacus” – un nume impunător, nu-i aşa?