Maria Callas – Un destingrandios

Viaţa sa privată şi, mai ales, legătura cu marele antreprenor Onassis au alimentat paginile revistelor de scandal ale epocii şi pe cît de răsunătoare i-au fost succesele pe atît de dramatice i-au fost eşecurile. Acest documentar e un portret “din interior” al unei femei excepţionale şi enigmatice, aşa cum şi-o amintesc cîţiva dintre cei mai apropiaţi prieteni şi colaboratori ai săi.

Anna Maria Kekilia Sofia Kalogeropoulou s-a născut în 1923, la New York, într-o familie de greci emigranţi. Mama ei se aştepta să fie băiat, astfel că, deza­măgită, a refuzat să-şi pri­vească bebeluşul timp de patru zile. Nici cînd a crescut, Maria nu a fost privită cu ochi mai buni. “Sora mea era frumoasă, subţire şi simpati­zată – preferata mamei. Eu am fost dintotdeauna răţuşca cea urîtă, grasă şi împiedicată”. La începu­turile carierei, Callas era o femeie trupeşă, cu forme generoase, chiar dacă, după spusele ei, n-a cîntărit niciodată mai mult de 100 kilograme. Între 1953 şi 1954, artista a slăbit aproape 40 kg, devenind “probabil cea mai frumoasă doamnă de pe scenă”. Dar dacă unii i-au identificat în glas o inedită catifelare şi feminitate, alţii au considerat că vocea ei a avut mult de suferit în urma regi­mului drastic. Pentru declinul său vocal au mai fost blamate ba parti­turile prea grele, ba cele prea uşoare sau chiar menopauza insta­lată timpuriu. În 1957, în timp ce era căsătorită cu Giovanni Battista Meneghini, Callas l-a întîlnit pe magnatul Aristotel Onassis. Relaţia lor a durat nouă ani, timp în care cei doi se pare că au avut un copil care a murit la cîteva ore de la naştere. După ce a fost părăsită în favoarea lui Jacqueline Kennedy, diva şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în Paris, într-o izolare impusă, dobo­rîtă de disperare, tristeţe şi depen­dentă de somnifere. A murit pe 16 septembrie 1977, în urma unui atac de cord, iar cenuşa ei, după ce a fost furată şi apoi recuperată, a fost împrăştiată deasupra Mării Egee, conform dorinţei ei.