Marea (ca o) nunta
Și într-un loc și-n altul se gasește cine sa te „ușureze” de ei. Niciodata, când te hotaraști sa faci marele pas, nu poți sa te bazezi pe o suma fixa.
N-ai cum… pentru ca nu iți spune nimeni, de exemplu, ca biserica pe care ai ales-o are și cor. Dar are grija preotul sa îți „aminteasca”… atunci, pe loc. Deci, alți 1.500.000 de lei, și fara chitanța.
Lautarii nu cânta nici ei pe bani puțini sau pe suma inițiala, dar fara ei nu se poate. La restaurant, afli ca mai sunt nu știu ce cheltuieli „colaterale”. Dar ce mai conteaza! Ești într-un moment fericit al vieții, iar bani trebuie sa ai, ca doar te-ai „organizat” dinainte, din acest punct de vedere.
Și, în plus, vine acel moment în care încerci și speri sa recuperezi macar sumele investite, daca nu chiar sa ieși în profit.
La fel și la mare… Nu știi câți bani sa iei cu tine, pentru un banal sfârșit de saptamâna, sa zicem. Acolo, „gazda” sau hotelul iți pot juca feste. Când vine vorba de mâncare… „tragedie”.
La unele terase-restaurant, chelnerul te anunța, dupa ce te-ai așezat la masa și ai comandat, ca deși în meniu se specifica faptul ca o singura porție de saramura conține 100 de grame de pește, la prețul de 40.000 de lei (deci, rezonabil), bucatarul nu poate sa porționeze decât 300. Corect: 120.000 de lei! Plus o bere și bacșișul aferent: 150-160.000 de lei.
Și toate astea doar pentru o singura persoana. Dar ce mai conteaza? Ești într-un moment relaxant al vieții, iar bani trebuie sa ai, ca doar te-ai „organizat” dinainte, din acest punct de vedere. Ar mai fi o diferența referitoare la timpul de servire.
Daca la nunta ești servit la ora stabilita (de nași, ginere etc), la mare, în unele cazuri, poți sa comanzi dimineața când mergi la plaja ca sa fii sigur ca la prânz ai ce mânca. Și cu toate acestea, lumea merge în continuare la mare, fie înainte sau dupa nunta!
Dragoș Tanase
dragos.tanase@apropo.ro