Manu Bennett – bine dotat şi hotărât să se răzbune!

– Povesteşte-le celor care nu au urmărit serialul despre personajul tău. Descrie-l în câteva cuvinte şi spune-ne ce se întâmplă în seria „Spartacus: Razbunarea”.

Manu Bennett: Iniţial, personajul lui Crixus trebuia să fie adversarul lui Spartacus. Dar scenariştii au decis ca personajele să aibă aceeaşi experienţă, având în vedere că se aflau într-un context asemănător. Când am aflat asta, m-am întrebat dacă pot să fac faţă. Îmi amintesc că în şcoala generală era un tip de care nu-mi plăcea. Sentimentul era reciproc, şi amândurora ne plăcea să ne batem. La 15 ani am fost implicat într-un accident de maşină, în urma căruia mama mea a murit şi am fost în comă timp de cinci zile. Când m-am trezit, tipul acela era lângă mine. Nu-mi plăcea deloc de el, dar atunci a stat lângă mine. După aceea am devenit cei mai buni prieteni. Am aflat că şi el îşi pierduse mama, iar aceste suferinţe ne-au unit. Deci se poate întâmpla şi aşa. M-am regăsit în povestea serialului. Când am citit despre Spartacus şi Crixus m-am gândit că cele două personaje nu se vor înţelege deloc şi nici nu se vor simpatiza în vreun fel. Dar tragediile din vieţile lor îi vor apropia tot mai mult unul de altul. Cred că asta este povestea lor. Doi bărbaţi care devin fraţi şi ajung să aibă acelaşi ideal, acela de a forma o armată de sclavi după ce vor fugi de pe ringul de lupte.

– În primul sezon, aţi respectat istoria? Câtă libertate aţi avut?

M.B.: Cred că Steven DeKnight ar putea să-ţi răspundă mai bine la întrebarea asta. Eu cred că personajele sunt cele care fac istoria, ele sunt adevărata istorie. Serialul este modelat din punct de vedere geografic pentru că trebuie să respectăm contextul de atunci. Indiferent că vorbim de o structură de trei acte sau una de şapte, numai Steven DeKnight şi Starz pot determina lungimea episoadelor. Sezonul doi, pe care îl vom începe în curând, are loc în afara ringului de lupte, undeva în ţinuturile Italiei antice până spre Muntele Vezuviu, unde vom petrece ceva timp. Apoi povestea continuă să se desfăşoare undeva în Sicilia, unde piraţii ne trădează, Crassus îi înconjoară, urmând bătălia dintre ziduri. Toate s-au întâmplat deja. Crassus i-a înconjurat în formă de triunghi. Veţi vedea toate lucrurile astea. Nu ştiu să vă spun cât va dura. Sigur că nimeni nu ştie ce discutau între ei pe vremea aceea dar s-au scris multe despre acea perioadă, iar toate aceste informaţii ne-au ajutat să ne cunoaştem personajele şi să le înţelegem alegerile. Despre Crixus ştim că avea părul creţ. Nu este un detaliu prea important, dar nici nu există prea multe informaţii despre el. Peste tot apare că el este căpitanul lui Spartacus. Totuşi, am vrut să încerc ceva ce i-ar fi dat mai multă acurateţe personajului meu. Rob Tapert mi-a spus că trebuie să mă tund la fel ca soldaţii din Tabăra Pendleton. A fost o idee bună pentru că, la fel ca bărbaţii care se tund înainte de a se înrola în armată, te ajută să capeţi o nouă identitate. Nu este ceva descriptiv şi poţi să aluneci uşor într-un stereotip, al bărbatului cu părul scurt la ceafă şi în lateral. Faptul că personajul meu arată ca un soldat american i-a sensibilizat pe oameni. Iar când am avut resursele şi oportunitatea de a filma, i-am rugat pe cei de la garderobă să-mi facă părul creţ. Mi-au dat o perucă cu părul uşor ondulat. A fost singurul moment când am semănat fizic cu Crixus. Din punct de vedere istoric, am încercat să respectăm peisajul geografic şi descrierea personajelor, pentru că nu se cunosc discuţiile reale. Desigur că acest lucru le oferă scenariştilor ocazia de a crea o poveste dramatică, ceea ce e minunat, dar măcar li se oferă o şansă adevărată. Cred că au realizat câteva personaje bune şi cred că fanii serialului se regăsesc în ele. Sunt diferite între ele, dar nu foarte mult. Personajul meu este un alt fel de supă, dar tot supă este.

Top 10 tendințe în Rochii de Mireasă (P)

– Care este diferenţa dintre această serie şi primele două sezoane la care ai lucrat?

M.B.: Ei bine, scenariul s-a modificat destul de mult începând cu al cincilea episod din primul sezon. De atunci au încercat să reproducă simfonia şi structura episodelor, şi cred că stilul de scriere al serialului a ajuns la un anumit standard, la cel pe care îl căutau. Asta s-a întâmplat la mijlocul primului sezon. Serialul a evoluat mai mult pe partea de producţie, imagine, lumini şi design. Platourile arată mai bine, sunt mai pline, la fel este şi scenariul, dar acum toate au ajuns în acelaşi punct, unul care face ca sezonul doi să arate mai bine. Folosim mai multe imagini de ansamblu. În trailer apar nişte imagini incredibile cu mina pe care o explorăm. Arată la fel ca minele de diamante din Africa de Sud. Coborâm în mină, de undeva de sus, şi este imensă, plină cu sute de sclavi care urcă şi coboară pe scările din interior şi îţi dă impresia de un gol mare în scoarţa Pământului; aceasta este doar o metaforă a serialului nostru. Nişte sclavi care încearcă să ajungă la suprafaţă. Efectele vizuale sunt extraordinare. Înainte să începem filmările la al doilea sezon, dolarul neozeelandez ajunsese mult mai puternic decât cel american, cei de la Starz aproape că au cedat nervos când dolarul lor era 87 de cenţi. Înainte de primul sezon era doar 50 de cenţi. Cheltuielile sunt tot mai mari de la un an la altul. Acum un an, numărul actorilor din figuraţie era dublu. Dar suntem foarte încrezători în serial şi cred că are legătură cu îmbunătăţirile din ultima vreme şi cu faptul că îndeplinim toate cerinţele necesare pentru realizarea unui serial de calitate pe care publicul să îl absoarbă în totalitate.

– Aveţi probleme financiare sau există suficienţi bani pentru acest serial?

M.B.: Avem suficienţi bani pentru el.

– Te-ai gândit că o să devină un proiect atât de ambiţios?

M.B.: Toată lumea ştie că Starz este cu ochii pe el. Am simţit asta încă de la început, când era să pierdem din calitatea serialului, odată cu îmbolnăvirea lui Andy. Episoadele au continuat în speranţa că Andy se va însănătoşi, dar nu a fost aşa. Ne aşteptam ca serialul să fie anulat în orice clipă. Acum avem un nou Spartacus, interpretat de Liam McIntyre, iar producătorii sunt cu ochii pe el. Scenele pe care le filmăm acum, contextul, echipa cu care lucrez sunt din ce în ce mai bune, şi ştiu că facem o treabă excelentă. Liam l-a îmbunătăţit pe Spartacus.

– În ce sens?

M.B.: Liam îl abordează diferit pe Spartacus. Cred că-l pune în valoare. Se potriveşte cu sezonul doi, care se numeşte „Vengeance”. Ne dăm seama că nu mai putem accepta să fim sclavi şi să trăim aşa. A sosit momentul să-i inspirăm pe ceilalţi, să explorăm, să ne mişcăm, să conducem, trebuie să-i ajutăm pe sclavii eliberaţi din diferite locuri din Italia şi trebuie să-i convingem să ni se alăture în lupta împotriva Romei. Trebuie să-ţi schimbi poziţia, ca lider. Trebuie să te impui, iar Liam are ceva special, şi nu spun că Andy nu ar fi putut să facă asta. Cred că s-ar fi impus în felul lui, dar tot ar fi trebuit să se schimbe. Ar fi fost nevoit să-şi schimbe planul şi să facă un pas înainte. Nimeni nu va putea să-l înlocuiască pe Andy. Andy este primul Spartacus şi nimeni nu-l poate înlocui. E inutil să spun că Liam este la fel de bun sau mai bun decât el, dar este omul potrivit pentru acest rol, iar asta s-a întâmplat cu un motiv. Aşa a fost să fie. La început a fost Kirk Douglas, apoi Andy Whitfield şi acum este Liam McIntyre. Aşa merg lucrurile. Dacă o poveste durează 2.200 de ani şi a fost spusă de două ori bine, atunci şi a treia oară va fi spusă la fel.

– Aşadar Crixus este foarte viteaz, puternic şi agresiv, dar voinţa lui este condusă de dragostea pentru Naevia, iar acest lucru îl face şi pasionat. Crezi că în sezonul doi vom avea ocazia să-l vedem mai des aşa?

M.B.: Pot să vă spun că va evolua şi va fi condus de latura emoţională, pentru că va încerca să afle ce s-a întâmplat cu Naevia, iar asta va influenţa felul în care telespectatorii îi vor privi călătoria în sezonul doi. Nu vă pot spune ce s-a întâmplat cu Naevia. Dar Crixus va încerca să afle pe tot parcursul sezonului sau într-o mare din el. Se vor întâmpla lucruri noi. Sezonul se numeşte „Vengeance”, aşa că puteţi trage singuri concluziile în ceea ce priveşte scopul căutării.

– Când interpretezi un personaj atât de musculos, cum poţi să eviţi clişeele din filmele ca „300”? Ca actor, încerci să eviţi graniţele dintre fantezie şi ceea ce poţi face?

MB: Cred că diferenţa este că dacă interpretezi, adică eşti costumat şi ţii o sabie în mână, atunci joci rolul unui personaj exterior. Dacă citeşti scenariul şi îl studiezi şi analizezi povestea pentru care eşti responsabil, aşa cum mă gândesc eu la originile lui Crixus şi dacă îi onorez trecutul, apoi începi să studiezi călătoria interioară. Nu am privit niciodată scenariul doar ca pe un dialog sau ca pe o piesă de mobilă. Cred că prezintă subtextul serialului nostru, adică problema sclaviei: să fii legat în lanţuri, impactul pe care îl are contextul, conducerea. Este vorba despre o superputere. Cred că în ziua de azi oamenii relaţionează cu superputerile. Cred că toată lumea cunoaşte meciurile UFC. Cât de aproape sunt de moarte acei luptători? Destul de aproape. Sângele le ţâşneşte prin nas, au ochii plini de vânătăi, iar publicul este tot mai însetat. Sau tipul care se suie pe marginea ringului de box şi se uită la camera de filmat şi începe să ameninţe. Aceştia sunt Crixus şi gladiatorii de azi. Ei vor merge la tipul care se ocupă de meciurile UFC, adică Batiatusul de azi. Meciurile astea sunt jocurile lui Batiatus, sunt acelaşi lucru. Este evident. Aceste lucruri se întâmplă în paralel cu serialul nostru şi cu societatea de azi. Avem un site internaţional de fani şi primesc multe mesaje pe Facebook şi e-mailuri din lumea întreagă, iar toţi au înţeles acelaşi lucru despre serialul nostru. Toţi mă întreabă despre satul nostru, despre ideea pe care o aveam odată, cum locuiam într-un singur sat şi lucram pământul şi ne îngrijeam copiii.

Adaptare de Mioara Tronaru

Manu Bennett
Născut în Auckland, cu sânge Maori în vene, fiu al unui cântăreţ faimos şi al unei fotomodele, Bennett a ajuns la foarte scurt timp după naştere în Australia, împreună cu familia. În timpul liceului, a jucat rugby, a studiat pianul şi baletul clasic. Apoi, ca student la University of New South Wales s-a specializat în teatru. A avut roluri în succese TV din Noua Zeelandă, dar l-a interpretat şi pe Marc Antoniu alături de colega lui de platou de la „Spartacus” Lucy Lawless, în serialul de mare succes „Xena: Prinţesa războinică”. Primul său rol de cinema l-a avut în „Lantana”, alături de Anthony La Paglia.

„Spartacus: Răzbunarea” este difuzat vineri, la HBO (program tv)