Mai singuri… fara DORINA CRISAN RUSU

Dorina merita mai mult. In timpul vietii. De la numerosi dintre noi. N-o lasati sa treaca asa repede!

Am facut dreapta, într-o zi oarecare, în drum de la Piatra înspre Bucuresti, în masina cu Voicu, cu Ana cu Ada si cu Dorina…atât…am facut dreapta fara sa fie în drum…fara sa vrem…fara sa ne gândim…un colt de rai pe care l-am gasit întâmplator…te sarut Dorinut. Toma.

– …”De unde se aude muzica asta? Din Paradis” [Tennessee Williams]…Am fost la ea dupa spectacol aproape întâmplator, am spart usa, am gasit-o, am chemat salvarea (care a catadixit sa apara dupa o ora)Â…spitalÂ…pileÂ…cunostinte, rudeÂ…vizite la spitalÂ…si ea nu dadea nici un semn de acolo Â…Aproape o luna de chin, zbuciumÂ…si de ce? Ca sa o mai avem printre noi fara ca ea sa mai fie??! E întrebarea care ma face sa ma întreb din nou, cu cinismul ieftin si egoist al unui închipuit filozof: ERA MAI BINE SA NU „o salvez”??? Ioan.

– „Dorina nu mai e printre noi… am ramas cu amintirile despre ea si cu muzicile ei… cu entuziasmul ei molipsitor si generozitatea ei revarsata cu atâta caldura asupra tuturor… amici si inamici… consacrati si debutanti… ea nu putea trai fara teatru si iata ca teatrul supravietuieste fara ea… dar noi toti suntem cu mult mai saraci, fara ea si fara prietenia ei… s-a mai tras o cortina…” Mihaela si Vlad. –

„Somewhere over the rainbow skies are blueÂ…”, eu asa o sa mi-o amintesc pe Dorina care acum este acolo, de care ne este dor si care, pentru toti cei care au cunoscut-o, cânta. Ina.

– Ii spusesem in mai multe rinduri ca voi scoate un CD cu muzica sa: din „Ghetou”, din „Satyricon”, din „Trupa pe butoaie”, din „Chantan au lait”, din „Alcool… Amar… Amor”, din… Nu m-am tinut de promisiune… Voicu