Mai avem nevoie si sa tundem iarba

Saptamana trecuta am fost nevoit, insa, sa intru cu masina de iarba in tarina, desi la cum arata ogorul mai potrivita era o cositoare din aia industriala, savana din spatele casei putand ascunde linistit o cireada de lei cu tot cu trei jeep-uri de turisti veniti in safari.

Lanul era atat de impunator, ca extraterestrii care repeta la matematica, cu cercuri geometrice, nu ar fi avut curajul sa intre. Cand au vazut ca ma apuc de treaba, copiii s-au bucurat peste masura, sperand ca odata cu taiatul lianelor si mohorului isi vor putea recupera, in sfarsit, mingile pierdute, acum vreo doua luni, in lanul de palamida.

Mi-a luat cam trei ore sa pun la pamant costreava, dar a meritat, in urma actiunii recuperand trei navete de sticle, doua porti de minifotbal, pentru care l-am banuit luni de zile pe vecinul de langa ca mi le-a furat, un scaun de terasa si sapte pitici de gradina salbaticiti complet…

Citeste intreaga poveste, in „Jurnalul unui roman in state, in criza si in buda”, pe Kamikazeonline.ro