Luminiţa Gheorghiu: ”Nu am nicio nostalgie când mă gândesc la trecut”

– Aţi citit romanul lui Dan Lungu înainte de a primi rolul sau după?

L-am citit înainte de a primi propunerea pentru acest rol. Când am aflat că voi juca în film, m-am grăbit să îl citesc. Romanul mi-a plăcut foarte mult. E foarte bun şi am râs cu lacrimi parcurgându-l. Îmi amintesc că aveam prieteni care lucrau în fabrică pe vremea aceea, iar întâmplările descrise în carte îmi erau familiare tocmai prin prisma acestor oameni. În mod egoist, doar din perspectiva actorului, eram curioasă şi voiam să descopăr cum va reuşi Stere (regizorul Stere Gulea, n.red.) să o aducă în prim plan pe “baba comunistă”, în condiţiile în care cartea avea o mulţime de personaje amuzante şi puternice.

– V-aţi identificat în vreun fel cu personajul pe care îl interpretaţi? Credeţi că e un personaj veridic?

Personajul este veridic din toate punctele de vedere. Nu sunt foarte multe lucruri la ea cu care să mă identific. Însă avem amândouă o forţă nemăsurabilă. Emilia este o femeie puternică, este capul familiei sale şi ar face orice sacrificiu pentru binele şi fericirea copilului ei.

Top 10 tendințe în Rochii de Mireasă (P)

– Cunoaşteţi pe cineva care seamănă cu personajul Emilia?

Nu-mi vine în minte acum o anumită persoană. Nici Dan Lungu nu ştiu dacă s-a gândit la o persoană anume. E clar că acest personaj are rădăcini în realitate. Emilia de mică îşi ia viitorul în propriile mâini şi luptă pentru binele familiei. Româncele, în general, nu sunt doar femei frumoase, sunt şi puternice, cu multă iniţiativă.

– Faceţi parte din generaţia care a prins suficient şi din perioada comunistă şi din cea capitalistă. Şi, după cum apare şi în film, există oameni care tânjesc după trecut. Dumneavoastră cum vă poziţionaţi? Aveţi nostalgii faţă de trecut? Sunteţi mulţumită de prezent? Credeţi în viitor?

Nu am nicio nostalgie când mă gândesc la trecut, dar asta nu înseamnă că prezentul mă face fericită. Referitor la viitor, în acest moment sunt lipsită de orice speranţă. România, ţara pe care o iubesc atât de mult, ar avea toate mijloacele să se schimbe în bine, dar totul porneşte de la oameni. Există în momentul de faţă o exacerbare a urii care pe mine mă dezarmează complet şi mă face să îmi pierd speranţa. Atunci când oamenii se vor iubi şi nu vor mai trece nepăsători pe lângă suferinţa semenilor, voi putea şi eu să mă gândesc cu drag la viitor. Mă bucur, în schimb, pentru tinerii sportivi, pentru gimnaştii de performanţă şi toţi cei care aduc numele României în prim plan sau pe podium. De apreciat sunt şi toţi artiştii români care străbat lumea întreagă şi fac cunoscut numele ţării noastre. Nu am cum să mă gândesc cu nostalgie la comunism, în condiţiile în care am refuzat să devin membru de partid pe vremea când lucram la teatrul Bulandra.

– În ”Sunt o babă comunistă”, jucaţi alături de Marian Râlea, Ana Ularu, Collin Blair, Coca Bloss, Mihai Gruia Sandu. Cum a fost colaborarea cu aceştia?

Aţi uitat să o pomeniţi aici pe fantastica actriţă Anca Sigartău, care îşi face excelent rolul. Cu toţi am mai lucrat înainte. Marian Râlea este un om foarte cald şi cu haz, dar recunosc că nu l-am bănuit de atât de multă blândeţe. Cu Ana am mai jucat în film şi deja ştiam cum să ne completăm în faţa camerelor. Anca mă face mereu să râd şi abia mă puteam abţine la filmări. Iar Collin Blair este o minune de om. Are mult haz şi e foarte talentat. Abia aştept să îl revăd la premiera de gală şi să am o conversaţie în engleză cu el, pentru că mă descurc cu asta.

– Cum a fost reîntâlnirea cu Stere Gulea?

N-am avut nicio clipă senzaţia că a trecut atât de mult timp. Relaţiile se întreţin, prieteniile nu au nevoie. Atunci când un lucru pe care îl faci cu cineva iese atât de bine, se creează o legătură ce trece de orice barieră. În prima zi de filmări, toţi ne puneau întrebarea asta şi am simţit-o ca o presiune la adresa noastră. Când un film iese atât de bine ca ”Moromeţii”, oamenii se aşteaptă ca şi al doilea film să fie fără cusur. Omul propune şi Dumnezeu dispune. Nu m-am putut bucura pe deplin de întâlnirea cu el şi cu Vivi Drăgan, pentru că trebuia să avem mare grijă de noul film.

– Ce loc are în cariera (sau în inima) dumneavoastră ”Moromeţii”?

(Râde) Eu am spus odată că viaţa mi-a dat şi bune şi rele, dar destinul meu a fost ca al Catrinei Moromete. De când m-am făcut actriţă nu am avut niciodată dorinţa să joc un anumit personaj. Dar când am auzit că se fac audiţii pentru Catrina, am spus că eu trebuie să obţin rolul. ”Moromeţii” este şi va rămâne mult timp un film de referinţă în cinematografia românească. Îl iubesc foarte tare, din ce în ce mai tare.

– Aţi filmat ”Sunt o babă comunistă” în doar 24 de zile. Cum a fost să lucraţi la foc continuu?

Nu mi s-a părut nici mai greu nici mai uşor să filmăm în 24 de zile. Ca actor trebuie să mă pliez foarte repede pe genul filmului şi specificul personajului. Ideal este ca toată pregătirea să aibă loc înainte de începerea propriu-zisă a filmărilor. Trebuie să ştiu dinainte în ce direcţie vreau să merg cu personajul. Nu-mi place să fiu surprinsă atunci când vine vorba de munca mea. Desigur, dacă regizorul îmi solicită o anumită trăire sau mişcare, nu dau înapoi. Nu-mi place să stau mult să-mi potrivesc starea. Ca să am libertate de interpretate trebuie să ştiu ce vreau de la rol înainte.

– Aveţi superstiţii pe platou?

Am superstiţii atât pe platourile de filmare cât şi pe scena teatrului. Păşesc întotdeauna cu dreptul. Cred că toţi actorii au superstiţii. Nu cunosc vreunul care să nu aibă. Toţi ne închinăm înainte de piesă.

– Aveţi o carieră impresionantă. Felicitări! Cum se vede filmul românesc din interior?

Văd multe filme bune. Nu cred că specialiştii din occident premiază un film românesc făcând o favoare Europei de Est. Sunt oameni care nu au de ce să abdice de la criteriul lor de valoare. Eu sunt un om ”deformat”, pentru că nu pot avea o părere obiectivă. Iubesc filmul românesc şi teatrul. Nu toate proiectele pe care le văd sau în care mă implic sunt de nota 10, dar de aici până la a desconsidera total filmul românesc e o distanţă…

– De ce credeţi că mai are nevoie cinematografia românească?

Filmul românesc are nevoie de mai mulţi bani. Avem actori şi regizori talentaţi, dar şi scenarişti cu idei originale. E nevoie de mai mulţi bani pentru producţii noi. Cum e posibil ca în minunea de Sibiu să nu existe cinematograf?

– ”Poziţia copilului” o să fie reprezentantul României la viitoarea ediţie a Premiilor Oscar. Aveţi un pronostic pentru el?

Nu pot să mă pronunţ. Dacă va fi acceptat pe lista scurtă vorbim deja despre o victorie. Încă nu cunosc celelalte filme participante. Dacă le-aş şti, aş putea să dau un răspuns mai în temă. ”Poziţia copilului” este un film puternic nu doar datorită premiilor câştigate, dar şi pentru toate cronicile favorabile făcute de criticii germani, francezi, italieni, etc. A fost foarte bine văzut!

Mioara Tronaru