-Cînd aţi încheiat contractul cu OTV?
Nu am avut niciodată un contract cu OTV. Am debutat la OTV în 2004 cu o emisiune auto, aşa cum avusesem şi la Tele 7 abc. Pe post, ca moderator, am intrat iniţial pentru că mi-am plătit spaţiul de emisie.
– De unde aveaţi bani?
După ce am terminat Facultatea de filozofie – am fost şi liderul studenţilor de la Universitatea Bucureşti – m-am angajat la compania “Jurnalul”, la departamentul publicitate. Ulterior, am lucrat doar pe publicitate la Tele 7abc, apoi la OTV. Eu voiam însă să apar la TV, dar nimeni nu mă înţelegea. Nu mă interesau banii, ci să pot influenţa anumite lucruri, să pun în ordine anumite lucruri. Din publicitate şi din media am cîştigat suficienţi bani.
– Suficienţi cît să vă consideraţi bogat?
Am bunuri şi lichidităţi în valoare de cîteva milioane de euro. Numai casa mea din Pipera valorează două milioane de euro. Pot spune că, dacă îmi doresc cea mai scumpă maşină din lume, reuşesc să mi-o cumpăr. Cea mai scumpă are un preţ de un milion de dolari şi un pic. Sînt bolnav după maşini – cred că din acest răspuns vă daţi seama.
La Prima, vrea cazuri rezolvate rapid
– Care a fost prima investigaţie pe care aţi făcut-o la OTV?
S-a numit “Cazul Anghelescu”. Eu îl cunoşteam pe Anghelescu, miliardarul tutunului. În carne şi oase, el a putut fi văzut doar în emisiunea mea. Apoi, după ce a murit, am fost singurul jurnalist care a vorbit cu soţia lui, cu copilul, cu sora lui. Aşa s-a născut serialul Anghelescu, care a făcut audienţă-record pentru acea vreme. Reuşeam să scot 3-4 puncte de rating în timp ce pe un alt post generalist era un meci de fotbal, ceea ce era enorm.
– Şi, după multe succese la OTV, aţi părăsit acest post pentru Prima TV. De ce?
În primăvară, timp de vreo trei luni de zile, m-a căutat Vlad Sterescu. Din păcate, n-am avut timp să mă întîlnescu cu el la casa de producţie pe care o deţine. Pînă la urmă însă, ne-am văzut şi mi-a spus că vrea să facem împreună o emisiune de investigaţii. Am stat de vorbă vineri şi duminică am filmat pilotul. Acum, tot de investigaţii mă ocup. Dar mă interesează ca aceste cazuri pe care le veţi vedea la Prima TV să nu aibă bătaie lungă. Vreau cazuri rezolvabile într-o emisiune-două.
– Păreţi un justiţiar. Care a fost cazul rezolvat care v-a dat cea mai mare satisfacţie?
Doar par un justiţiar. E adevărat, m-a interesat Dreptul, dar m-am gîndit că nu am competenţe să judec oamenii. Eu vreau doar să înţeleg situaţii. Am rezolvat în jur de 100 de cazuri, unele nu au apărut pe post. Am ajutat un băiat de 16 ani care a intrat în puşcărie pe baza unor declaraţii date de vecini care spuneau că el ar fi făcut trafic de droguri. După ce a stat un an la puşcărie, martorii au revenit asupra declaraţiilor, cel mai probabil cuprinşi de remuşcări. Mie mi s-a părut strigător la cer acest caz şi m-am implicat. După ce am intervenit eu, băiatul a mai stat în puşcărie 4 luni şi apoi Înalta Curte de Justiţie a dat verdictul: “Achitat. Faptă inexistentă”. Cred că e cea mai mare realizarea a vieţii mele profesionale. Cea mai mare realizare a vieţii personale sînt cei doi copii, o fetiţă, Ana Beatrice, şi un băieţel, Luis Andrei, ambii în vîrstă de doi ani.
Numele Lazarus şi l-a luat singur
– Sînt gemeni?
Nu, sînt născuţi la 5 luni distanţă. Au fost concepuţi cu două femei diferite, dintre care una este fosta mea soţie. Am o viaţă complicată…
– Păreţi foarte ataşat de copii.
Îi iubesc la fel. Îmi văd ambii copii zilnic. Am prieteni care sînt şocaţi: “Cum reuşeşti tu să-ţi vezi copiii, care nu locuiesc cu tine, zilnic? Noi stăm în aceeaşi casă cu odraslele şi nu reuşim”. Eu petrec, repet, în fiecare zi, două ore şi cu fetiţa şi două cu băieţelul şi le sînt alături indiferent de situaţie.
– Cîţi ani aveţi?
Sînt foarte bătrîn. Am 41 de ani.
– Aveţi un nume exotic. Sînteţi român?
Da, sînt român, dar numele de familie mi l-am luat eu în 1992. Părinţii mei au divorţat cînd aveam doi ani, iar tatăl biologic n-a fost deloc interesat de mine. Cînd am împlinit 18 ani, m-a dus la notariat să dau o declaraţie în care spuneam că nu am pretenţii la pensia alimentară. Am decis să renunţ la numele lui în 1991 şi să nu mai vorbesc despre el niciodată, dar m-ai provocat. Mi-am păstrat numele de botez, date de mama: Luis Vicenţiu. Iar Lazarus vine de la Lazăr.
De fapt, în 1991 m-am renăscut şi m-am lăsat de toate: de atunci nu am mai băut alcool şi cafea, nu am mai fumat şi nici nu am mai avut excese cu femei. Am ras toate viciile. În 1992, am cunoscut-o pe soţia mea şi în 1995 ne-am căsătorit. Din păcate, drumurile noastre s-au despărţit, aşa cum se întîmplă cu multe alte cupluri. Am divorţat pentru că ni s-au complicat vieţile. Dar avem o relaţie bună. De la ea am băieţelul.
– Profesional, ce vă mai doriţi?
Să am succes cu emisiunea de la Prima TV şi să scot un DVD cu aventura mea în Irak, cînd am investigat răpirea celor trei jurnalişti. Ovidiu Ohanesian o să scrie o carte şi eu o să fac filmul documentar.
Tribunalul poporului – luni, 20.30, Prima TV