– Al cîtelea album este cel pe care l-ai lansat de curînd?
“Tzuki” este al 14-lea. M-am inspirat din orice pentru el. L-am înregistrat la New York – un oraş care la fiecare pas spune o poveste. M-am inspirat din poveştile mele personale. Aş fi vrut să pun mai multe melodii pe acest album, dar n-am vrut să le concurez. Toate sînt piese de sine stătătoare, oricare dintre ele poate fi un hit şi am considerat că mai bine păstrez cealaltă doză pentru următorul album. Fiecare melodie de pe acest material are o poveste extraordinară şi de aceea îmi doresc să spun pe site-ul meu povestea fiecăreia dintre ele.
– Dar chiloţeii ce legătură au cu albumul?
Mi-am dorit ca toţi cei care ascultă albumul să se simtă bine, să fie fericiţi, să se distreze şi m-am gîndit că ar fi nostim ca atunci cînd apare pe piaţă să lansez şi o colectie de lenjerie intimă cu I.D. Sarrieri. Iulia Dobrin a fost încîntată şi a susţinut această idee.
Pentru că “Tzuki” a fost lansat înainte de Sărbători, am zis că cel mai bine ar fi ca aceşti chiloţei să fie de culoare roşie, să fie chiloţeii norocoşi pe care să îi porţi de Crăciun şi de Revelion. Sînt primii chiloţi unisex din România şi doresc să lansez o întreagă linie “Tzuki” care să aibă umor, culoare şi să fie cool.
– Arăţi mereu spectaculos. Cîte ţinute îţi cumperi în fiecare sezon?
Nu cumpăr reviste de modă, nu sînt o împătimită a site-urilor sau a televiziunilor de specialitate. Tot pe stradă mă inspir indiferent dacă mă aflu în Brazilia, la Urziceni sau la Londra. Am norocul să călătoresc mult, şi de oriunde ajung, încerc să păstrez o amintire: un obiect, o haină, un accesoriu, toate acestea mă ajută să leg poveştile cu muzica.
Am piese vintage cu o întreagă istorie în spate, am accesorii rare sau haine luate de pe stradă: o căciulă sau o pereche de cercei. Asta nu înseamnă că nu ador designerii care ne seduc în fiecare sezon, însă încerc să păstrez ceva personal în felul în care combin şi “orchestrez” hainele.
– Care au fost realizările cele mai importante din 2008, alături de albumul “Tzuki”?
O să încep cu “Fire and Ice”, film în care am jucat, care s-a lansat în America şi a fost deja difuzat de PRO TV. Şi, bineînţeles, rolul Rodia din telenovela “Regina”, împreună cu melodia omonimă, care a ajuns imediat la inimile telespectatorilor, nu poate să fie decît o mîndrie pentru mine.
– Unde ai călătorit în 2008 şi ce destinaţii visezi pentru 2009?
Am făcut naveta Bucureşti – New York pentru a mixa şi masteriza albumul, am avut un turneu în America împreună cu orchestra mea, “Agurida”, am fost în Brazilia într-o vacanţă de vis. Acolo s-a născut şi o piesă, “Mais uma Caipirinha”. Am mai fost în Franţa, la Paris, într-o minivacanţă cu Elena.
În 2009, aş vrea să merg iar în Brazilia, mai ales pentru că vreau să îmi perfecţionez limba portugheză şi numai acolo o înveţi cel mai bine. Mi-aş mai dori să ajung în Australia, Japonia, poate în China, nu se ştie. Aş mai vrea să merg la Las Vegas, la festivalul lui Dennis Hopper. În 2008 nu am ajuns şi este deja o tradiţie pentru mine să merg la acest eveniment, aşa că anul acesta nu vreau să îl ratez.
Şi fiica ei vrea să fie artistă
– Ce pretenţii are fetiţa ta acum şi cu ce îşi ocupă timpul în afară de şcoală?
Relaxarea ei se numeşte Internet. După ce şi-a terminat lecţiile şi nu mai are nici un fel de obligaţie pentru şcoală, atunci laptop-ul devine sora, fratele sau pet-ul ei şi îi ţine loc de orice. Acolo are jocuri, muzică, filme. Şi urmăreşte “Regina” în fiecare seară, citeşte cărticele în limba engleză înainte de culcare şi se mai şi joacă pentru că e încă un copil.
– Ce vrea să devină cînd va fi mare?
Probabil că artistă. Nu o susţin foarte tare în sensul acesta pentru că în meseria de artist nu există jumătăţi de măsură: ori dai totul, ori nimic. Cred că este de ajuns că eu dau atît de mult în fiecare concert aşa că mi-aş dori pentru ea o viaţă mai uşoară.
– Din tot repertoriul tău, ce piesă îi place Elenei cel mai mult?
Ea a spus că toate – şi o cred -, pentru că este cel mai “furios” fan al meu. Îmi ascultă muzica în fiecare zi, după ce vine de la şcoală. Are o selecţie din peste 600 de cîntece.
– Fii sinceră: fiica ta are sau nu voce?
Toată lumea are voce. Nu există oameni fără voce şi, ca orice lucru, vocea trebuie educată şi cultivată în fiecare zi. Are simţul ritmului. Asta o ajută să reţină melodii.
– Ce vise nu ţi s-au împlinit pînă acum?
Un artist îşi doreşte ca muzica lui să devină universală. La mine se întîmplă încet-încet şi de aceea merg mai departe şi nu m-am lăsat pradă oboselii. Am avut un program de viaţă care pentru unii poate părea infernal. Dar atunci cînd ai un vis cred că merită orice sacrificiu. Mi-ar plăcea să duc muzica şi spiritul românesc mult mai departe decît graniţele ţării şi, poate, să cîştig un premiu Grammy. Sînt o artistă care îşi produce singură albumele şi singura modalitate să merg mai departe în muzică sînt concertele live.
– Cînd ai timp liber, unde îţi place cel mai mult să mergi doar cu soţul tău?
Oriunde, nu contează. Important este să fim împreună şi să avem timp liber. Acesta este cel mai preţios dar.
– Vi se întîmplă să gătiţi împreună?
Da, micul dejun.
Spectacol absolut
Ultimul album al Loredanei, “Tzuki”, este un mix de melodii inspirate din cultura etniei rrome cu sound-uri noi, special concepute. Materialul conţine 10 piese pop, gipsy – punk, preluări din folclor, dar şi compoziţii proprii ale Loredanei. Albumul “Tzuki” a fost înregistrat în decursul anului 2008, la New York. “Mi-am îndeplinit visul de a lucra şi înregistra în America cu muzicieni extrem de dăruiţi, iar eu am început să scriu versuri în altă limbă decît în cea maternă. Am adus un nou sound în Rom`nia şi un album cu un concept total inedit de care sînt mîndră”, spune Loredana. Pe album se regăseşte şi melodia “Regina”.