Lolite, femei, feminitate
De cateva decenii bune, se vorbeste neincetat despre feminism. Daca, la inceputurile sale, acest curent a fost unul foarte clar definit (emanciparea femeii si tot ceea ce tine de acest aspect), cu timpul, el s-a transformat in ceva confuz.
Pentru o femeie care lupta pentru drepturile sale, e de-a dreptul derutant daca incearca sa „traga cu ochiul” la unele dintre sub-ramurile discursului feminist: anarhist, separatist, esentialist, postmodernist etc. Ideea feminismului unificat a murit de mult. Si-a ars tot combustibilul in anii Ô70, epoca luptei pentru egalitate pe piata muncii, dominata de barbati.
Asta se intampla, insa, in Occident. La noi, abia se simte un suflu (destul de) bland al emanciparii femeilor. Dar, cu toate acestea, indiferent de gradul lor de emancipare, indiferent de civilizatia si de traditia unei tari, se observa un lucru: femeia tinde sa se comporte ca o fetita, iar fetita tinde sa se comporte ca o femeie.
Inainte, in timp
Probabil ca ai citit sau, cel putin, ai auzit de romanul „Lolita” al scriitorului rus Vladimir Nabokov. Romanul, publicat in 1955, a facut o oarecare valva la vremea sa si continua sa socheze publicul, chiar si in zilele noastre. Nabokov povesteste despre obsesiile unui barbat de varsta a doua, pentru o fetita de 12 ani.
Nu este in intentia noastra sa facem o analiza literara a uneia dintre cele mai cunoscute scrieri ale secolului XX. Motivul pentru care am pomenit, totusi, de acest roman, este chiar numele sau. Dintr-un substantiv propriu, „Lolita” a devenit unul comun, cu semnificatii asemanatoare in toate limbile pamantului. Lolita, in acest ultim sens, este folosit pentru a descrie un anume tip de tanara femeie; de obicei, o pre-adolescenta cu impulsuri sexuale precoce si cu o putere de seductie imensa, putere ce se afla la limita dintre inocenta si instinct.
De fapt, ideea de a-si trai perioada dintre copilarie si adolescenta in toata splendoarea sa, fara limite si fara prejudecati, pare din ce in ce mai atragatoare. Nu vorbesc aici de fetitele timide, docile si ascultatoare. Vorbesc de fetitele care-si constientizeaza tineretea, care-si percep puterea de seductie si, chiar daca nu stiu exact cum sa se foloseasca de ea, stiu ca exista ceva care le „fac interesante”. Vorbesc de „lolite”.
Adica despre acele fetite de 12-13-16 ani, care nu se mai tem sa mearga in baruri, sa vorbeasca ore in sir despre tot ceea ce le trece prin cap, care tin sa se imbrace la moda, desi sfarsesc prin a mixa cele mai ciudate culori si piese de imbracaminte. Sunt fetitele care nu se mai tem sa spuna exact ceea ce gandesc, doar de teama ridicolului, care incep sa se machieze doar pentru ca asa face o „femeie” adevarata, nu pentru ca ar avea nevoie.
Societatea, in general, este martora unei reintoarceri la aceste valori ale copilariei. Exista grupuri dance de cate trei-patru fetite (sau chiar femei) care glorifica puterea pustoaicelor. Cel mai edificator exemplu, in acest sens, ar fi „Spice Girls”, grup care a revolutionat modul de a gandi si de a se comporta a multor fetite, intre 7 si 15 ani. Lolitele au invatat ca este in regula sa fie manioase daca vor, ca pot tipa dupa atentie si ca nu trebuie sa-si sacrifice copilaria pentru a obtine ce vor, pentru ca „puterea lolitelor” este putere, tarie si intensitate. O lolita nu se mai teme sa se imbrace intr-o rochita scurta si inflorata, pentru ca, oricat ar vrea ea sa se maturizeze cat mai repede, stie ca „e mai bine sa arati de 14 ani, decat de 40.”
Inapoi, in timp
Fetele isi pierd aceasta putere pe masura ce se apropie de adolescenta. Tinerele, care pana mai ieri zbierau cat le tineau plamanii despre orice si la oricine, devin dintr-o data tacute, mai putin agresive si mai putin atente la… scoala, in special, la stiintele exacte (matematica, cahhh!). Se retrag in ele insele, departe de scoala, de prieteni, de aventura. Isi revin din aceasta stare abia cand ies din adolescenta, cand sunt femei, pline de responsabilitati.
Cel mai important lucru, acum, nu mai este cine tipa mai tare sau cine alearga mai repede. Intrebarile la care trebuie sa-si raspunda sunt: „Cum pot sa ma intretin pe mine si familia mea?”, „Vreau o cariera sau o familie?”, „Cum sa procedez sa-mi pastrez relatia, sa o feresc de plictis si amaraciune?” De cele mai multe ori, femeile sunt nevoite sa renunte la etapele cele mai frumoase din viata, pentru a se maturiza.
Responsabilitatea presupune renuntare la o anume libertate. Cand isi asuma „rolul” de femeie, chiar daca nu adera la principiile feminismului, femeia trebuie sa renunte la anumite placeri sau nebunii, care erau posibile doar in vremea tineretii.
Trebuie sa accepte sa faca mici compromisuri, sa se comporte civilizat (in sensul ca, daca ar vrea sa-i traga o palma cuiva, sa se abtina), sa vorbeasca pe un ton neutru si, uneori, chiar impersonal, sa invete sa traiasca printre oameni si sa-si modeleze felul ei (unic) de a fi, potrivit celorlalte fiinte umane din jurul sau.
Si, toate acestea, pentru ca traieste intr-o societate civilizata si trebuie sa se supuna anumitor reguli. Pe la 30-35 de ani, insa, femeia moderna, si egala in drepturi cu barbatul, realizeaza ca ceva esential in viata ei lipseste. Femeia vrea sa se simta bine, pentru ca este centrul propriului sau univers. Femeia vrea sa se razvrateasca impotriva conventiilor si a demagogiei, sa se imbrace cu tot ceea ce-i place, fara sa-si faca griji din cauza modei sau a ceea ce vor spune cei din jurul sau, sa se distreze, macar din cand in cand, fara sa se gandeasca la responsabilitati.
Acestea sunt cateva dintre „puterile” pe care le au lolitele, fara macar sa fie constiente de acest lucru. Acest tip de putere este reclamat de femei, mai ales de cele care au luptat foarte mult pentru egalitatea lor cu barbatii.
Diferente intre lolite si femei
Femeile se intalnesc in „seara fetelor” cu alte femei si arata foarte caraghios incercand sa nu se imbete. Multe dintre ele prefera sa mearga la un bar cu un program de striptease masculin, unde accesul barbatilor este absolut interzis.
Lolitele, pe de alta parte, nu se intalnesc in „serile fetelor”. Ele ies cu un grup de baieti si fete, prin tot felul de baruri si discoteci, si nu se tem sa se imbete. Gasesc ca acest lucru este chiar sic. Femeile refuza sa se mai intalneasca cu fostii iubiti. Ele au demnitate si, chiar daca mor de dorul lor, nu vor accepta sa se intoarca la cei care le-au parasit.
Lolitele par sa nu aiba bariere in acest sens. Nu numai ca accepta sa iasa cu fostii iubiti, dar, uneori, se mai si saruta cu ei (unul dintre cele mai mari pacate pe care l-ar putea comite o femeie parasita).
Femeile au in garderoba lor o multime de costume, pe cand lolitele sunt norocoase daca au doua piese de imbracaminte in nuante apropiate de negru. In schimb, pustoaicele au, cel putin, o pereche de jeans.
Si femeile si lolitele se fardeaza, dar femeile cumpara intotdeauna produse scumpe si de marca, pe cand lolitele se uita, mai intai, dupa avertismentul „netestat pe animale”.
Asemanari intre lolite si femei
Atat „puterea fetitelor”, cat si „puterea femeilor”, au in comun un lucru: puterea feminina, puterea esentei feminine. Cea mai razvratita si mai copilaroasa lolita vrea, in adancul sufletului sau, sa fie considerata o femeie matura. Si invers, cea mai matura si mai responsabila femeie tanjeste si vrea sa scoata la suprafata fateta sa cea mai ascunsa, cea a unei fetite pure si inocente.
Sursa: