Leonardo DiCaprio. Ce l-a convins să joace în “Marele Gatsby”!

– Leonardo, te-ai identificat cu Jay Gatsby din punct de vedere al tânărului care a crescut în sărăcie şi acum îşi doreşte bogăţie?

Sigur! Cred că oricine se poate regăsi în Jay Gatsby din mai multe puncte de vedere. Este un personaj care s-a autoconstruit după imaginaţia şi visele lui. Astfel, s-a transformat din copilul sărac în “Marele Gatsby”. Este o veritabilă poveste americană. În perioada de început a democraţiei americane, Jay vrea să se remarce ca personalitate a vremii. Bineînţeles, îşi adună averea prin activităţi ilegale, pentru că noua Americă o permite. Era o perioadă fermecătoare. Toţi ne putem regăsi în această parte visătoare a lui Gatsby. Fiecare dintre noi este atras de un personaj cu atât de multă ambiţie.

– Gatsby s-a reinventat şi asta se regăseşte perfect în meseria actorilor. Cum ţi s-a părut personajul din această perspectivă?

Personajul despre care am citit când aveam 15 ani este total diferit de cel despre care am recitit acum, ca adult. Îmi amintesc că în perioada adolescenţei îl consideram un romantic incurabil şi un îndrăgostit fără leac de aceeaşi femeie pentru care a luptat să se îmbogăţească, doar ca să o poată ţine de mână. Mi s-a părut fascinant personajul când am recitit acum cartea. Există un motiv puternic pentru care şi după aproape 100 de ani se mai discută despre roman. E foarte nuanţat şi ridică o problemă existenţială. În centrul acestui film avem de-a face cu un om cu suflet pustiit. Caută să dea sens vieţii sale, agăţându-se de propria versiune a lui Daisy. Ea e de fapt un miraj. M-a şocat tristeţea lui la început, pentru că îl priveam complet diferit. Pentru mine, Jay este un tip aflat în căutarea unui ţel. Nick este singurul care îl înţelege cu adevărat pe acest om agăţat cu disperare de o amintire. Una dintre cele mai reprezentative scene din film este aceea în care Jay o ţine în braţe pe Daisy, însă pare să caute în continuare acel ceva care să îl întregească. Acest aspect m-a convins să îl interpretez pe Gatsby. Când am mai crescut, am început să văd altfel povestea. Acesta este farmecul său. Fiecare om care citeşte cartea are propria interpretare despre personaje. Tot acest lucru a făcut dificilă realizarea unui film.

– Tu şi Tobey Maguire aveţi o chimie spectaculoasă pe marele ecran. Prietenia de atâţia ani dintre voi s-a simţit în rolurile jucate?

Pentru mine, scriitorul e un fel de Shakespeare american. Cartea este una dintre cele mai apreciate din lume. Ca să intru într-un proiect de o asemenea magnitudine, am avut nevoie de foarte multă încredere în mine şi m-am simţit mai confortabil ştiind că Baz Luhrmann şi prietenul meu de peste 20 de ani fac parte din proiect. Eu şi Tobey suntem mereu foarte sinceri unul cu celălalt. Recunosc că nu ştiu dacă aş acceptat rolul în lipsa lui, pentru că aveam nevoie de echilibrul pe care prietenia noastră mi-l conferă.

– Castelul din film este real? Chiar există? Ca tactică actoricească, ai locuit în castel pe durata filmărilor?

Am locuit acolo tot timpul. şRâdeţ. Nu pot să dau prea multe detalii despre castel, dar pot să vă dezvălui faptul că Baz voia să filmeze în New York, dar din motive financiare am mutat toată producţia în Australia. Acolo oamenii au fost extrem de entuziaşti şi deschişi la realizarea întregului decor. Ne-au dat multă energie. Oricum, aproape toată distribuţia era din Australia, aşa că toţi au fost încântaţi să mute producţia acolo.

– Se pare că lucrurile cu cât se schimbă mai mult, cu atât par să rămână la fel. De ce crezi că istoria se tot repetă?

Baz a vorbit mult despre asta, pentru că romanul prezicea în multe privinţe criza economică americană din 1930. Este o carte care vorbeşte despre opulenţă şi bunăstarea americanilor din acea vreme, dar şi despre ideea unui viitor infinit în care oamenii consumă mult şi trăiesc fără să se gândească la consecinţe. E un subiect atemporal în contextul unui ciclu de 80 de ani. Criza economică a revenit peste noi în urmă cu puţin timp, iar noi avem acelaşi comportament. Subiectul se aplică la nivel mondial din acest punct de vedere. Goana omului după avuţie este din nou un aspect general valabil.