Legenda ultimului om de pe Pamant

Prima surpriza pe care ti-o provoaca cea mai noua reeditare a mitului "ultimului om de pe pamant" este Will Smith. Will "This definitely rates about a 9.0 on my weird-shit-o-meter" Smith, care incearca aici sa inchege un rol cat se poate de serios/emotionant/dramatic, si lista poate continua.

Desi te-ai astepta sa-si dea masca jos in orice moment, Will reuseste sa mentina si sa dezvolte cat de cat aceasta imagine de savant curajos si sufletist care lupta pentru reabilitarea rasei umane si pentru propria sa luciditate in fata singuratatii absolute. Si desi n-am putea-o numi chiar o performanta de Oscar, izbanda actoriceasca a fostului print din Bel Air e o prima supriza, dupa cum spuneam, dar una placuta.

Cladit pe un subiect care-si merita cu varf si indesat titlul de cliseu, mai ales pentru ca in afara motivului "ultimului om" aduce in scena si tema virusului care rade populatia dar si legenda vampirilor, "I Am Legend" intra undeva in categoria "Toate-s vechi si noua toate". Filmul reia tema exploatata deja in "The Last Man on Earth" (1964) – film bazat pe acelasi roman al autorului Richard Matheson – pudrand-o si netezind-o pe alocuri cu ajutorul efectelor speciale si tehnicilor de post-productie. Un alt "nice touch" – si o a doua surpriza placuta – e adus si ideii de vampiri care bantuie strazile ferindu-se de lumina soarelui, mereu insetati sau infometati, depinde cum vreti s-o luati. Accentuarea ideii de absenta a oricarei farame de umanitate din creaturile care invadeaza strazile New York-ului in ciuda aspectului lor care ramane in fond, humanoid, aduce densitate atmosferei si legaturii dintre spectator si personajul captiv in povestea sa.

Desi merita cate un thumb up la categoriile de mai sus, "I Am Legend" dezamageste destul de urat la alte capitole. Prima si cea de-a doua jumatate a filmului sunt total dezechilibrate, ultimul om de pe pamant nu e de fapt ultimul om de pe pamant doar ca nimeni nu s-a obosit sa-i spuna si lui iar dupa primele 40 de minute filmul devine mai previzibil decat Scufita Rosie.

Detalii care par adaugate "just for fun" raman neexplicate (cum a reusit acea femeiusca fragila sa-l salveze din gura vamipirilor nu intreaba nimeni) iar deznodamantul iti ofera la fel de multa satisfactie ca dupa vizionarea unui episod din "Pretul corect". Astfel ca desi presarat cu un numar de scene "cute" sau emotionante si alcatuit pe o idee destul de inteligenta, "I Am Legend" se zbate in zadar sa treaca de linia filmelor mediocre.