Legea accesului la ignoranța publica

Acum un an și ceva a fost adoptata o lege care da dreptul oricarui român sa ceara și sa primeasca informații de interes public. Orice instituție care folosește bani de la buget este considerata instituție publica, și deci se supune acestei legi (ca și toate persoanele care lucreaza acolo). Cum ar veni, oricine poate primi informații despre activitațile funcționarilor publici, despre cum se cheltuiesc banii publici etc.

Și cum banii sunt de obicei obsesia românului, tot la ei s-a referit și un reporter curios de la ProTV, care s-a apucat sa dea telefoane pe la diverse primarii din țara ca sa verifice felul în care se respecta legea cu pricina.

În cele 5-6 locuri în care a sunat, prima reacție la auzul cererii (ce salariu are primarul) era în general sceptica. „Asta este o informație confidențiala”, spunea unul din funcționari, iar dupa ce a fost contrazis, a adaugat cu un ton mulțumit de sine ca „salariul oricarui om este confidențial, nu este normal așa?!”…

Într-adevar, a existat și un raspuns competent: funcționara i-a spus reporterului sa faca o cerere în baza legii 544 (aceea a accesului la informațiile de interes public), urmând ca aceasta sa fie soluționata în scurt timp.

Însa restul primariilor „încercate” nu prea s-au putut lauda cu funcționari care cunosc legea. Și nici macar cu funcționari care au prea mult bun simț.

O discuție memorabila a avut loc cu un funcționar de primarie cu… personalitate exacerbata.

Auzind cererea reporterului, formulata într-o convorbire telefonica (salariul primarului, investițiile facute de primarie în 2003, sumele cheltuite pe deplasari), omul a avut o prima curiozitate: „dar dvs. în ce calitate…”

„În calitate de simplu cetațean”, a venit raspunsul.

„Nu, nu.”

„În calitate de simplu cetațean, nu se poate?”

„Nu, mai ales. Credeam ca sunteți un organ de control, sau de la ziar”, a deconspirat funcționarul singurele doua motive care i-ar fi putut produce vreo emoție în situația data.

La care reporterul a insistat: „Știți, eu am citit legea accesului la informațiile publice și știu ca se poate!”.

Cu acel „în calitate de simplu cetațean” înca rasunându-i în urechi, funcționarul a încheiat discuția: „Eu nu am citit legea accesului la informațiile publice, dar ȘTIU CA NU SE POATE!”

????!!!!!

Fericiți cei saraci cu duhul! Dar nu pe banii noștri, va rugam! Haideți, faceți un efort și citiți legile, macar la un an dupa ce apar, sau daca nu, macar faceți un efort mai mic și aveți bun-simț…

Nu va cunoaștem pe fiecare în parte, dar ȘTIM CA SE POATE!

Mihai Musatoiu, mihaim@apropo.ro