Legaturile bolnavicioase ale lui Giurgiu

Avand la dispoziție un buget de 350.000 de euro (o parte provenind de la CNC, alta de la co-producatori francezi), regizorul Tudor Giurgiu, proaspatul director TVR, filmeaza pelicula sa de debut, „Legaturi bolnavicioase”, inspirata de un roman al Ceciliei Ștefanescu despre o legatura nu tocmai „sanatoasa” dintre doua studente. ApropoTV l-a tras de limba despre filmul pe care se straduiește sa-l faca de ceva ani buni.

Apropo TV:Ce te-a atras la romanul „Legaturi bolnavicioase”? Sa fie subiectul controversat, cu tenta lesbiana?

Tudor Giurgiu: A fot primul roman autohton din literatura scrisa în ultimii ani (evident, din cele pe care le-am citit, nu am pretenția ca am citit tot) la care am vibrat, m-a emoționat puternic, mai ales senzorial vorbind. E o carte care iți da stranii senzații de gust, miros și mai ales vaz. Am vazut multe secvențe în timp ce citeam și mi-am zis:why not ? Am citit-o într-o noapte, în preajma Revelionului de acum 3 ani, petrecut cu o gașca de prieteni undeva langa Sibiel. Dupa revenirea în București, am cunoscut-o pe Cecilia, am început sa dicutam și a început sa se lege totul. Motivul ecranizarii nu a fost neaparat subiectul, în treacat fie spus, tenta lesbiana nici nu cred ca exista neaparat și în orice caz nu despre asta e filmul. M-a interesat foarte mult faptul ca romanul are „in the spotlight” oameni tineri, aflați într-un moment de confuzie sentimentala, copii, pana la urma, care se maturizeaza, poate un pic prea brutal și abrupt. Asta venea într-un moment în care imi doream sa fac un film despre aceasta varsta, cu toate problemele ei și, uite cartea asta a venit manușa. Iar cine spune ca la varsta de 18-19 ani totul e doar alb și negru, adica fetelor le place doar de baieți și nu sunt momente în care o fata poate face pasiune pentru o alta fata, foarte diferita, cred ca acela este într-o mare greșeala…

Apropo TV: Va fi un film exhibiționist?

TG: Nu. Va fi un film sensibil care sper sa emoționeze.

Apropo TV: Ai lucrat foarte mult la scenariu? Cate variante au fost? De ce atat de multe? Ești mulțumit de ultima lui forma?

TG: Vreo 6-7, nici nu mai țin minte. Cecilia cred ca de-abia aștepta sa se termine aceasta perioada care, într-adevar, a durat foarte mult. Amandoi suntem perfecționiști și eram în permanența nemulțumiți. În ultimul an, am decis sa nu ma mai implic atat de mult în partea de scris, așa ca tot greul a cazut pe Cecilia. Povestea s-a schimbat puțin, au mai disparut personaje, l-am rugat pe Razvan Radulescu sa ne „consulte” și l-am cooptat în echipa și uite-așa, dupa un efort comun, s-a nascut un scenariu foarte bun, pana la urma.

Apropo TV: Cum crezi c-a îmbunatațit scenariul Razvan Radulescu?

TG: Razvan a intervenit într-un moment cand simțeam nevoia unei intervenții pe text a unui om „de-afara” care sa vina cu o privire proaspata și clara. A fost cred o decizie înțeleapta, pentru ca Razvan a adus cu el o rigoare care poate lipsea pe alocuri poveștii noastre. În plus, a taiat în carne vie, ca un chirurg de clasa, tot ce era balast și a venit cu propuneri și sugestii noi.

Apropo TV: Ce modele cinematografice ai avut în minte? Au fost niște filme care te-au influențat?

TG: „My Own Private Idaho”, fara discutie. „Jules și Jim ” , caruia o sa-i facem și o mica reverența într-o scena din filmul nostru. Iar de influențat nu pot decat spune c-am încercat sa stau cat mai departe de ” My Summer of Love ” care a aparut un pic prost pentru noi, ma și gandesc ca toata lumea va spune cand va vedea filmul: uite, a aparut și varianta romanesca la titlul mai sus-menționat.

Apropo TV:Ai facut un festival de film, o firma de distribuție de film, una de producție, o uniune alternativa a cineastilor, acum faci și film și esti și director de televiziune. Între timp ai scris și pentru revista noastra și te-ai și însurat. Unde vrei sa ajungi? Cat de mult e prea mult? Ai cumva o clona?

TG: Nu le-am facut singur și am reusit cu toate pentru ca am avut colegi, parteneri excepționali, dar mai ales mulți prieteni care au avut încredere în mine. Fara prieteni și oameni cu caracter nu ieșea nimic. Nu am nici o clona, dar dorm puțin și sunt maniac la detalii. Și îmi place fotbalul, chiar daca n-are nici o legatura cu ce m-ați întrebat. Habar n-am unde o sa ajung, banuiesc ca în rai, da’ mai incolo.

Apropo TV: Cum merg filmarile?

TG: Excepțional. Fara falsa modestie. Am o echipa absolut minunata, oameni cu care am lucrat de multa vreme și care îmi dau multa încredere. Actorii sunt foarte buni, vremea ține cu noi, totul decurge cu mult mai bine și mai uns decat mi-am imaginat. Toți imi zic ca norocul meu proverbial nu m-a lasat nici de data asta. Eu cred ca pur și simplu e ceva normal. A ajuns normalitatea sa ne sperie sau sa ni se para ca totul trebuie realizat cu chin, nervi și agitație.

Citește interviul integral numai în