Lecții de viața
Îi vad parca și acum, pe toate canalele de televiziune. Îi omoram, strivim portocala, îi nenorocim, pe ei baieți, tricolorii vor fi la înalțime.
Normal, mi-am luat bilete la film și, împreuna cu nevasta, am petrecut doua ore de care mi-aduc aminte și azi cu placere. Puțina lume în sala și în plus civilizata. N-a sunat nici un mobil cu ultima manea, n-a vorbit nimeni tare.
La ieșire, de cum am dat cu ochii de cei de afara, am simțit cine a caștigat. Unii au zis atunci Olanda, eu continuu sa cred ca eu.
A suferit Romania, cum nu, caci vorba unui suporter, „ne-a durut, Lobonț, ca am luat gol imediat dupa imn”. A trecut ceva timp și Olanda s-a vazut din nou pusa fața-n fața cu naționala de fotbal a Romaniei.
Ce mai zumzet, ce mai freamat. A revenit și Mutu, deci punct și de la capat. Iar îi omoram, iar strivim portocala, iar îi nenorocim, din nou pe ei baieți, evident tricolorii vor fi la înalțime.
Trist e ca unii au luat-o în serios. Din fericire nu olandezii. Ei și-au vazut de treaba.
La fel și eu. Mi-am luat din nou nevasta și-așa frumos am petrecut doua ore la un concert Proconsul, cum nu va puteți închipui.
La ieșire m-am uitat atent la un bodyguard și am înțeles. Iar au caștigat olandezii.
De data asta eu n-am mai caștigat. Decat o zi mai tarziu, cand am vazut în sfarșit reclama pe care sponsorul naționalei, Bergenbier, a pregatit-o special în caz de înfrangere.
M-am uitat cu atenție la suporterul care-și pune tricoul în cap și nu mai are puterea sa spuna nimic.
Pentru spotul cu pricina, credeți-ma, chiar a meritat sa pierdem. Prietenii știu de ce.
Andi Moisescu