Lectia lui Ranieri

Claudio Ranieri, antrenorul italian al echipei Valencia, a dat o lecție fotbalului românesc, joi seara. N-a fost o lecție de fotbal, pentru ca meciul dintre Steaua și Valencia a fost câștigat – într-o maniera destul de categorica – de baieții noștri.

Confruntarea din Cupa Uefa a avut însa și o alta fața, nu prea bagata în seama de presa, din prea multa euforie sau poate pentru ca „nu-i problema noastra”.

E vorba de reacția de dupa meci a lui Ranieri, un om deja cazut la pamânt (presa spaniola și suporterii îi cer demisia de câteva saptamâni bune din cauza rezultatelor slabe), care a încasat lovitura decisiva la București și a fost demis chiar în seara meciului, în avionul care aducea echipa înapoi în Spania.

Ce înțeleg eu prin „reacția de dupa meci” a lui Ranieri? Italianul a stat cuminte în fața jurnaliștilor la conferința de presa și a raspuns tuturor întrebarilor, fie ca veneau de la români sau de la spanioli (care l-ar fi mâncat de viu). Nici o urma de nervozitate, de nerabdare sau de badaranie, atât de obișnuite la mulți dintre antrenorii români (dau un singur exemplu: fostul antrenor al Stelei, Pițurca, venea la conferințele de presa de dupa meci numai când câștiga, altfel îl trimitea pe secundul Iovan).

Nu numai ca a vorbit cu amabilitate, dar, lucru uimitor, la întrebarea „Credeți ca Steaua a meritat sa se califice?”, Ranieri nu a amintit nimic de starea imposibila a gazonului din Ghencea. A spus doar: „Întotdeauna se califica cine merita”.

Tirul ziariștilor a continuat, nemilos. „Ce le veți spune suporterilor la întoarcerea acasa?” – „Un singur lucru: ca baieții au luptat și au pierdut”.

„Veți demisiona?” – „Nu. Sunt obișnuit sa lupt pâna la capat, însa decizia e a președintelui clubului”.

Din trei fraze, Ranieri a demonstrat trei calitați: fair-play, demnitate și tarie de caracter. Atribute ale unui barbat adevarat, care însa în lumea cruda a fotbalului nu valoreaza doi bani atunci când echipa pe care o antrenezi nu câștiga cu lunile.

De unde și demiterea logica a italianului, dupa meciul cu Steaua.

Însa povestea conferinței de presa de joi seara ar putea fi o lecție pentru barbații adevarați de la echipele de fotbal românești, o lume bântuita de tot felul de indivizi pentru care principiile de viața se identifica perfect cu versurile manelelor de succes. Atitudinea lui Ranieri a fost un exemplu de civilizație pentru mediul nostru fotbalistic, pe care adesea îl caracterizam prin cuvântul „mocirla”, și fara sa ne referim neaparat la starea terenurilor atunci când ploua.

Nu știu însa daca a mai avut cineva timp sa observe toate astea, având în vedere ca imediat dupa meci toate televiziunile transmiteau în paralel imagini pline de miez cu președintele executiv al Stelei, Mihai Stoica, dând cu picioarele în geamurile lojei din tribuna oficiala, și cu patronul clubului, Gigi Becali, salutându-i pe suporterii steliști din piața Universitații, cocoțat pe capota mașinii și cu o mâna în buzunar.

Mihai Mușatoiu