Lavinia Petrea: “I-aş zâmbi lui Dracula!”
Care este primul tău gest patriotic de care îţi aminteşti?
Îmi amintesc de momentele în care mă uitam împreună cu tatăl şi bunicul meu la meciurile de fotbal ale României în perioada Generaţiei de Aur. Strigam „Hai, România!” şi eram aşa fericită când meciurile se terminau cu o victorie a noastră. Sunt microbistă şi îmi place sportul în general. Momentele de succes ale sportivilor români au aprins în mine sentimente patriotice. Şi cred că România ar trebui să investească mai mult în aceşti oameni care ne aduc bucurie şi ne fac mândri că suntem români.
În călătoriile tale în străinătate, ţi-a fost vreodată ruşine să spui că eşti din România?
Niciodată. N-am de ce să îmi fie ruşine că sunt român. Ştiu că sunt şi români care au făcut în străinătate fapte ruşinoase, dar în acelaşi timp ştiu că sunt şi mai mulţi compatrioţi care sunt oameni demni de stimă, oameni care au realizat lucruri frumoase şi sunt foarte apreciaţi peste hotare.
Care a fost cel mai frumos 1 decembrie din viaţa ta?
Pentru mine, este al optulea 1 decembrie petrecut alături de PRO TV, când este şi ziua postului nostru, şi de fiecare dată a fost o zi specială. Îmi plac foarte mult momentele în care, de 1 decembrie, ne strângem cu toţii în redacţie şi urmărim materialele făcute special pentru această zi, despre oameni frumoşi la suflet, speciali, români demni de luat exemplu. De 1 decembrie, nu vorbim despre întâmplări nefericite sau tragedii.
Dacă nu ar fi căzut regimul comunist în ’89, ce meserie crezi că ai fi avut astăzi?
Probabil aş fi fost functionar public şi cred că m-aş fi plictisit groaznic.
Dacă ar fi să te muţi din Bucureşti, în ce colţ al ţării ţi-ar plăcea să trăieşti? De ce?
Îmi plac foarte mult Braşovul şi Sibiul. Sunt două oraşe superbe, foarte curate şi civilizate şi în care îmi place atmosfera… romantică şi misterioasă. Asta îmi inspiră aceste două oraşe.
Dacă ar fi să faci reclamă României, care ar fi topul 5 al locurilor care trebuie vizitate? Dar un top 5 al mâncărurilor tradiţionale care merită savurate?
Nu neapărat în această ordine: Bucovina, Transfăgăraşanul, Delta Dunării, zona Transilvaniei şi neapărat trebuie luat pulsul din Centrul Vechi al Capitalei. În ceea ce priveşte mâncarea, trebuie încercate: mămăliguţa cu brânză şi smântână, sărmăluţele, saramura de peşte cu mămăliguţă, plăcintă cu mere şi nucă şi papanaşii cu dulceaţă de vişine.
Ţi se întâmplă, de 1 decembrie, să nu-ţi poţi reţine lacrimile? Ce anume te impresionează?
Atunci când văd români care sunt departe de casă cărora, indiferent de cât de bine le merge acolo unde sunt, le este dor de casă şi îşi spun poveştile cu lacrimi în ochi… de dor. Îi înţeleg. Eu nu ştiu dacă aş putea pleca departe de familie, prieteni, colegi. Chiar dacă din lipsa de timp nu mă văd cu familia sau prietenii atât de des pe cât mi-aş dori, gândul că sunt totuşi aproape şi aş putea ajunge repede la ei în orice moment mă face să mă simt bine şi în siguranţă.
Pentru străini, România înseamnă, de multe ori, Nadia, Hagi şi Dracula. Cu primii doi s-au mai făcut interviuri. Dar dacă Dracula ar accepta un interviu face to face cu tine, care ar fi prima ta întrebare?
I-aş zâmbi, chiar dacă poate aş fi speriată, după care i-aş înşira toate miturile despre el şi l-aş ruga să spună care sunt reale şi care… doar mituri. Nu ştiu de ce am impresia, dar cred că s-ar amuza şi el.
Ce-ţi place în România şi ce nu?
Mă bucur şi apreciez că în ţara noastră nu e război ori vreun conflict armat şi că nu mă tem să merg pe stradă. Îmi place România pentru că are oameni calzi şi buni, iar eu sunt mândră că m-am născut din doi români cinstiţi şi cu principii sănătoase – părinţii mei. Mi-ar fi plăcut ca România să dea mai multe şanse tinerilor în ceea ce priveşte calitatea studiilor şi mai ales a posibilităţilor de a munci după terminarea lor şi de a progresa aici, în ţara noastră.
Ce faci anul ăsta de ziua naţională?
Voi fi alături de colegii mei, vom mânca împreună, vom râde, ne vom uita la PRO TV, iar seara vom sărbători de două ori: ziua PRO TV şi ziua României.