Laura Chiriac – O franţuzoaică la ştirile Realităţii

De altfel, şi în prezent îşi menţine postul de corespondent al radioului francez Europe 1, dar la agenţia France Press a renunţat după patru ani. Oricum, vorbeşte limba franceză mai bine decît limba maternă. A terminat liceul francez, apoi Facultatea de jurnalism şi UNATC, secţia Teatrologie. Cum a ajuns să fie, practic, jurnalist străin în România? A început să lucreze în presă la ziarul ”Bucarest matin”, apoi a ales Radio RFI, iar în ’99 a adus TF1 la Costeşti, în timpul mineriadei. A mai lucrat pentru televiziunea M6 şi alături de case de producţie TV din Franţa cărora le-a livrat subiecte din România. Cursul firesc a dus-o spre un post de corespondent la agenţia France Press (la Bucureşti există doar doi). A intrat în contact cu televiziunile din România cu o emisiune de politică externă făcută pentru The Money Channel. Ulterior, ne-a explicat la Realitatea ce înseamnă aderarea la UE şi ce aşteptări ar putea să aibă românii de la această uniune. ”Mă ajută viziunea globală pe care am căpătat-o la France Press, o şcoală excepţională de sinteză, iar televiziunea mi se pare o jucărie frumoasă”.

Primul machiaj din viaţă
Anul acesta, ea şi Cosmin Prelipceanu au intrat în echipă pentru ştirile care curg non-stop pe ecran. Realitatea a însemnat şi o pre­mie­ră în viaţa ei. ”Aici m-am machiat pentru prima oară. A fost o adevă­rată metamorfoză. Mi-am dat seama că oamenii de la machiaj îţi pot da din starea şi din inspiraţia lor. Mai ales pentru o femeie care nu e chiar divă, e important să se uite mulţumită la ea, ca să poată transmite această stare şi altor oameni”, spune Laura Chiriac.

Viaţă de corespondent străin
Dar viaţa ei de corespondent la una dintre cele mai mari agenţii de presă din lume îi lipseşte uneori. ”Îmi lipsesc întîlnirile dese pe care le aveam cu responsabilii de la ambasade sau cu cei de la instituţiile financiare internaţio­nale. Atunci, îmi spuneam în voie punctul de vedere şi aceşti oameni ţineau cont de părerile mele şi ale celorlalţi colegi. Fac parte din Asociaţia corespondenţilor străini”. Dar de ce oficialii par să aibă mai mare încredere în corespondenţii străini? ”Există o explicaţie. Presa străină respectă cu sfinţenie regimul on/off. Dacă oficialii ne spun , atunci toată lumea notează şi citează. Dacă spun , discuţiile rămîn sigur între patru pereţi. Aşa le-am cîştigat încrederea”.