LADY LONDON
Pilotul însa ne anunța ca nu putem parasi avionul în urmatoarele ore pentru ca o greva care începuse la catering paralizase prin simpatie întreg aeroportul Heathrow. Problema cea mai grava era ca pe pista mai erau alte 30 de avioane cu pasageri și bagaje care așteptau la coada sa fie descarcate. Și eliberate.
Simt cum ma apuca claustrofobia în avionul asta ticsit de oameni care respira toți doar prin gurile de aer din tavan. Ma apuca brusc foamea și setea, iar singurele rezerve de hrana și apa din avion sunt vreo cinci chifle mucegaite, de saptamana trecuta, și doua sticle de apa. Suntem vreo suta de exilați în mijlocul civilizației, pentru nu se știe cat timp.
Într-un tarziu, pilotul ne anunța ca ne da drumul, dar ca nu vom putea sa ne recuperam nici un bagaj din cala. Sunt în stare sa-i mai dau și-o țuica, numai sa ma lase afara.
Ies din aeroport cu mainile în buzunare și nervii zdrențe și ma sui ușurata în mașina lui Trudy, prietena mea, care ma aștepta deja de un secol. N-o mai vazusem de la Cannes, în mai, cand era însoțita de mai mulți amici englezi. Atunci am fost ușor șocata de obiceiul britanicilor de a se pupa pe gura cu alte femei sub privirile relaxate ale nevestelor. Am scapat atunci la mustața sa nu fiu și eu ștampilata pe gura de Mike facandu-ma ca ma „împiedic” de barbia lui. Iar în seara asta cu cine urma sa ne vedem? Cu Mike.
Nu putem intra în restaurantul unde aveam rezervare pentru ca am teniși în picioare și trening pe mine, așa ca sfarșim într-un bar plin ochi cu zeci de cheflii stilați. În mai puțin de o ora Mike ma convinge sa beau prima bere dupa doi ani de abstinența și dupa alte trei ore îndeplinesc și ultima condiție obligatorie de a te comporta ca un londonez: sa te pupi pe gura la plecare cu toți mesenii. Mi s-a întamplat numai la Londra! Mai bine ma întorc acasa!
Loredana