La Deleni, slujba se ține în cladirea magazinului satesc

În satul Deleni, centru de comuna, cele 6.000 de suflete însemnau prea mult pentru un singur preot. Așa ca, anul trecut, Mihai Purcel, studentul din anul al II-lea la Facultatea de Teologie din Iași, a obținut binecuvîntarea și a devenit preot al parohiei Deleni-doi (Deleni-deal).

Dar parintele Purcel n-avea biserica și o condiție a învestirii lui a fost sa cladeasca lacașul. Pana la demararea proiectului bisericii și definitivarea „casei praznicale”, varianta de compromis a fost oficierea slujbei în cladirea unui fost-magazin satesc cu birtul aferent.

Birt langa biserica

Pe 29 noiembrie, anul trecut, de Sfantul Andrei, parintele Purcel (23 ani) a ținut prima slujba în „localul bisericesc”.

De fapt, e greu sa denumești locul unde au loc slujbele din Deleni-deal, caci în aceeași cladire o aripa-i destinata pacatuirii (magazinul comunal și birtul), iar în cealalta aripa se afla „paraclisul provizoriu”, un loc de mantuire.

Preotul Purcel a menționat: „Oricum în momentul slujbei sau dupa slujba, în zile de sarbatoare, magazinul e închis”.

Parohia „din deal” are cam 500 de familii, iar problema adunarii credincioșilor într-un fost-magazin, chiar fosta discoteca, a fost discutata în Cosiliul Local al Primariei Deleni, consilierii declarandu-se „împotriva”. Cei mai hatri au prins a se întreba: „Cand o sa mor ma duce în magazin?”.

Enoriașii trag chiulul

Parintele Ababei de la vechea parohie Deleni-vale spune ca totul e bine între el și parintele Purcel.

„Cand ne întalnim, ne salutam, ne pupam, doar suntem oameni și trebuie sa ne înțelegem. Daca el are praznic sau înmormantari, îi împrumutam prapurile, tot ce are nevoie.”

Parintele Purcel motiveaza nevoia de a face slujba chiar și într-un fost magazin prin dorința de a-și cunoaște enoriașii, de a-i mobiliza în activitațile de susținere a parohiei caci „se ascundeau dupa stalpii din biserica veche daca ceream sa vina femei cu mancare la muncitorii de pe șantier”.

Clopotnița la purtator

În zilele de sarbatoare, duminicile, în fața magazinului cu birt, paracliserul Aursulesei scoate toaca și o agața de rachita, clopotul e prins de niște bare de fier instalate pe spațiul verde din fața vitrinelor.

Se bate toaca, se trage clopotul, iar cand slujba se termina paracliserul își ia toaca, strange clopotul pentru ca „se joaca copii, cheama satul cand nu e slujba”.

Asemenea situații comice se întampla primprejurul „paracliserului provizoriu” amplasat alaturi de birtul întunecat și magazinul cu înghețata, sucuri, confecții sau pantofi.

[Ieseanul]