La Arad au aparut cautatorii de ciori
De niste zile încoace, prin copacii din centrul orasului a început sa se cuibareasca linistea. Croncanitul ciorilor e din ce în ce mai vag. Cuiburile neîndragitelor zburatoare sunt zvârlite, unul câte unul, la pamânt, de catre un tânar atârnat de crengi, care mânuieste cu îndemânare un bat cioturos, lung cât toate zilele. Colegul lui sta sub copac si le aduna gramada.
„Urcam oriunde”
Cei doi tineri sunt ceea ce se cheama alpinisti utilitari si lucreaza împreuna de aproape patru ani.
„Suntem, practic, singurii alpinisti utilitari din Arad si facem orice ne cer oamenii. Chiar acum o saptamâna am dat jos pânze de paianjen de pe tavanul unei biserici.
Voiau sa fie curat de Paste si nu ajungeau nicicum la ele, asa ca ne-am catarat noi. Când avem de lucru, câstigam bine, dar sunt si câte doua-trei luni în care stam”, spune Ovidiu Frasincar , privind la colegul lui, cocotat în vârful unui copac imens.
Îndata ce sunt solicitati si se înteleg la pret, cei doi fac orice li se cere, cu conditia sa fie… la înaltime.
Vopsesc, tencuiesc, repara acoperisuri, toate acestea în locuri greu accesibile, în care nu te poti catara cu mijloace conventionale precum scara si, la o adica, nici n-ai avea curajul sa o faci.
Mai ieftin
Pentru curatarea copacilor, cei doi alpinisti au fost rasplatiti de Primarie.
„S-a facut un contract de prestari servicii în urma caruia urmeaza sa le platim 10 milioane. Anul trecut ne-a costat 15 milioane, asa ca am economisit ceva.
Iar aceasta perioada a fost aleasa pentru ca se înscrie în campania de curatenie de primavara si e, de asemenea, perioada lor de împerechere (a ciorilor – n.red.). În aprilie ar fi scos pui si-atunci am fi avut cu adevarat probleme”, explica Marin Dugaesescu, director tehnic în cadrul Administratiei Patrimoniului Local.
Cele aproape 200 de cuiburi stârpite de alpinistii utilitari adaposteau oua din care puii abia asteptau sa iasa si sa dea desteptarea, dis-de-dimineata, în tot centrul Aradului.
Echipament scump
Unui bun alpinist utilitar nu-i ajung curajul, forma fizica si îndemânarea. E nevoie si de un echipament sigur.
„La o echipa de doi trebuie doua corzi de 40 de metri, una de 80, doua hamuri, carabiniere cu si fara filet, bucle si bocanci.
Astea reprezinta mimimul necesar, fara de care nu poti face nimic. De la calitate nu poti face rabat, având în vedere ca te poate costa viata, asa ca le aducem de „”afara”” si costa cel putin 16 milioane pentru amândoi”, afirma Ovidiu Frasincar.
Vocea contribuabilului
Andrei Simon, locatar de pe Bd. Revolutiei: „Foarte bine ca le-au dat jos, ca nu se mai putea dormi de atâta croncanit de cioara. De dimineata începeau sa faca galagie si se termina cu somnul”
Elena Muresan, pensionara: „Nu stiu daca n-or fi la loc peste o luna, dar, oricum, e ceva. E greu sa scapi de ciorile astea”
Petru Moldovan, pensionar: „Când eram copil, Primaria platea un leu pe fiecare cap de cioara. Atunci le vânam cu prastii cu pietre. Se mai spargeau si câteva geamuri, da’ nu era mare bai”
Flavius Esnican [Aradeanul]