La 40 de ani, Cătălin Radu Tănase vrea un cadou special de ziua lui: Dragoste!

– Cătălin, azi, pe 29 ianuarie schimbi prefixul şi împlineşti 40 de ani. Cum te simţi şi cum ai de gând să petreci?
Mă simt ca la 20 de ani. Tinereţea este o stare de spirit. Nu buletinul, ci mintea şi sufletul îţi spun cât de tânăr eşti, pentru că poţi să fii gol pe dinăuntru, pustiu, şi la 18 ani. Nu o să fac, însă, pe nebunul şi să spun că pot să trag la fel de mult de mine ca în anii ’90. Dar încă mai pot!
Poate îmi puneţi voi o pilă la directoarea mea, să îmi dea liber pe 29 ianuarie. Vreau să îmi petrec aniversarea de 40 de ani alături de fetiţa mea şi de cei câţiva prieteni pe care îi am.

– Ce cadou ţi-ai dori să primeşti anul acesta de ziua ta?
Dragoste. Atât.

– Cum au fost aceşti 40 de ani pentru tine? Care este până acum cea mai mare împlinire a vieţii tale?
Au fost, în egală măsură, îngrozitor de grei şi de frumoşi. Am tras cu dinţii şi am muncit pentru fiecare lucru realizat. Dar mândria de a şti că ai realizat prin munca ta atâtea recompensează efortul. Cele mai mari împliniri sunt fetiţa mea, Carina, şi renumele pe care mi l-am câştigat în profesie.

– Ce îţi doreşti pe mai departe, atât profesional, cât şi personal?
Profesional…. numai Dumnezeu ştie… Pe plan personal, îmi doresc o familie.

– Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai ca şi corespondent de ştiri? Unde te-ai simţit cel mai bine?
Peste tot, pentru că, de cele mai multe ori, cu cât e mai greu, cu atât te simţi mai viu şi mai Om.

– Dar cea mai dureroasă?
Nu vreau să vorbesc despre asta. Am câteva fantome care mă bântuie. Ştiinţific, se cheamă sindrom de stres post-traumatic. La noi, în România, asta se cheamă moft.

– Presupun că ai avut parte şi de peripeţii ca şi corespondent special de ştiri. Unde anume ai simţit greul acestei meserii?
Irak, Afganistan, Pakistan, Kosovo, Bosnia, Teritoriile Palestiniene, Macedonia, Israel, România.

– Eşti mai mereu pe drumuri, plecat cu job-ul. Cât timp îi dedici Carinei, fetiţa ta?
Toate weekend-urile mele libere şi cele două concedii, cel din vară şi cel din iarnă. E aproape tot timpul meu liber. Şi nu îmi pare rău.

– Ce planuri ţi-ai făcut pentru ea în 2013?
Să fiu mai senin şi să pot să îi transmit măcar un strop din toată dragostea pe care i-o port.

– Dacă nu ai fi lucrat în televiziune, ce meserie crezi că ai fi avut acum?
Doctor, poate. Sau militar.

– Unde te vezi peste 10 ani? Tot în televiziune?
Uite, eu sunt curios să ştiu cum şi unde mă văd peste 10 ani oamenii care mă urmăresc, care au încredere în mine şi care mă salută pe stradă când mă întâlnesc. Pe mulţi îi simt aproape de ziua mea şi ştiu că sunt destui cei care ar vrea să îmi spună din inimă „La mulţi ani!” şi să îmi dăruiască un zâmbet.

Dana Popa