Povestea o știți. Intrat pe contrasens, cu viteză, spulberat un Logan și trei vieți. Sigur n-a vrut să-i omoare, dar – și mai sigur – n-a condus prudent. Mă gândeam atunci, la paradoxul care a făcut ca Șerban Huidu să vadă cele două fețe ale morții, în decurs de un an. Era de compătimit și de acuzat. Eu doar l-am compătimit, acuzarea nestând la îndemâna mea. Avem justiție. Avem pe dracu!
Astăzi, aflăm că daca ai un anumit nume și strivești viața a trei oameni, stai liniștit. Doi ani și jumătate de închisoare cu suspendare. Adică nu face o zi de pușcărie. Paradoxal, Adrian Năstase face doi ani pentru un dosar în care n-omorât pe nimeni. Nici măcar pe el.
Nu vă sfătuiesc să ieșiți pe străzi la volan. S-ar putea să dați peste un Huidu (de fapt să dea el peste voi), fie că este el, sau vreun senator, vreun fotbalist, vreun director de multinațională, vreun pușcaș marin (vezi cazul Teo Peter).
Țineți minte că dacă dau ăștia peste voi e mai safe. Pentru că poate, poate, nu dai colțul.
Dacă dai tu peste ei, tu – omule care lucrezi de la 9 la 5 (uneori până la 8 sau mai mult, ca unii să huzurească), tu – omule care strângi bani un an ca să te duci o săptămână la mare, tu – omule care stai la bloc și nu la vilă, tu – omule care conduci un Logan luat în rate pe 5 ani și nu un SUV care costă cât apartamentul tău, tu – omule care stai la cozi în instituții publice, tu – omule care nu-ți duci copiii la after school ci la bunici, tu – omule de rând, o să te umpli de sânge și ai șanse mari să faci pușcărie.
Pentru că tu nu ești Șerban Huidu, ca să te spele sistemul de sânge!