Kuvasz

Proveniența Kuvaszului, ca și a celorlalte rase de Ciobanești ungurești, este înca învaluita de mister. La fel ca multor rase de câini ciobanești din Europa, și Kuvaszului i se pot gasi originile în îndepartata Asie. În jurul anilor 2000 î.Hr., triburi nomade, printre care și maghiarii, s-au deplasat dinspre Asia spre Europa.

Cu maghiarii stabiliți la vest de Carpați, în Câmpia Panonica, a sosit și Ku-Assa (Câinele calului)… De-a lungul secolelor, grație dragostei pe care i-au purtat-o maghiarii, Ku-Assa a devenit una dintre cele mai fascinante rase de câini – Kuvasz. Rustic, paznic eficient și extrem de devotat, el ramâne, din pacate, o rasa insuficient cunoscuta publicului larg.

Principalele ocupații ale ungurilor de acum doua milenii erau pastoritul și agricultura, iar cea mai de preț avere a lor erau turmele de oi, cirezile și hergheliile, cu care se deplasau dintr-un loc în altul. Pentru o asemenea îndeletnicire, aveau nevoie de mai multe tipuri de câini deodata: în deplasare, câinii mici, precum Puli, erau utili pentru a manevra și conduce turmele, iar cei mari (Kuvasz și Komondor) se faceau folositori pentru paza împotriva pradatorilor și a raufacatorilor. Desigur, un eficient câine de paza trebuia sa fie de talie foarte mare și neînfricat.

Interesant este faptul ca, deși sute de ani au avut aceeași utilitate și au parcurs același traseu, Komondorul și Kuvaszul s-au pastrat ca rase distincte și nu au fost încrucișați între ei. Nici una din rase nu a stat la baza formarii celeilalte și sunt membre ale unor familii diferite de ciobanești asiatici. Daca accidental vreuna din aceste doua rase s-a încrucișat cu alte tipuri de câini baștinași, zestrea genetica ancestrala s-a impus cu atâta hotarâre, încât caracteristicile de rasa nu au fost alterate.

Membru al unei mari familii
Chiar daca nu are un aspect la fel de distinct, de frapant ca Puli sau Komondor (rase cu par cordat), Kuvaszul se bucura de rude mai multe și mai apropiate ca înfațișare, din Tibet, pâna în Spania, adica aproape pretutindeni unde se aflau grupuri de animale care aveau nevoie de protecție. Dogul Tibetan, Ciobanescul din Mongolia, Ciobanescul tataresc, Caucazianul, toți au aceleași caracteristici ca și Kuvaszul. Deseori culorile acestor rase sunt alb, alb-galbui sau crem.

De asemenea, foarte asemanatori Kuvaszului sunt Ciobanescul de Anatolia sau cel de albanez. Apoi, mergând spre vest, Maremano Abruzzese și Câinele de Pirinei prezinta foarte mari asemanari cu Kuvaszul, încât un ochi neavizat i-ar putea lesne confunda. În aceeași situație se afla Cuvacul Slovac și Ciobanescul de Tatra – explicația teribilei asemanari fiind ca aceste doua rase au, se pare, Kuvaszul drept stramoș direct.

În timpul domniei lui Matei Corvin, în plina perioada renascentista, câinele Ku-Assa cunoaște o perioada de glorie, fiind extrem de apreciat de nobilimea maghiara, atât la vânatoare, cât și la paza domeniilor. Se spune chiar ca Matei Corvin era preocupat de creșterea acestei rase, pentru calitațile de paza extraordinare, preferând de multe ori câinii gardienilor umani (într-o perioada în care tradarile și asasinatele erau la ordinea zilei, doar un câine precum Kuvaszul era imposibil de mituit).

Se pare ca Matei Corvin avea în permanența alaturi de el o pereche de Kuvasz, sa-l pazeasca. Astfel, un Kuvasz din crescatoria regala, oferit cadou unui nobil, era un gest de mare apreciere și onoare. Legenda spune ca Matei Corvin i-ar fi oferit un asemenea dar chiar Contelui Dracula, la eliberarea sa din temnița.

În timpul cotropirilor otomane, numele Ku-Assa și-a schimbat sonoritatea și conotația în Kawasz (însemnând Garda înarmata a nobilimii). Practic, pâna pe la începutul secolului al XX-lea, denumirea rasei nu era foarte clara. Sub cuvântul Kuvasz erau înglobați mai mulți câini; de fapt, se pare ca aceasta era denumirea generica data câinilor ciobanești. Chiar și Pumi era câteodata numit Kuvasz, în vreme ce „proprietarul de drept” al numelui Kuvasz era „botezat”, în funcție de regiune, ba Câine pentru lupi, ba Komondor unguresc, ba Kuvasz de casa, Câine țaranesc, ori Komondor unguresc cu par neted.

Cu toate acestea, istoriografii chinologi (Raitsits fiind unul dintre ei) au conchis, pe baza documentelor vechi gasite, ca denumirea Kuvasz a desemnat înca de la începuturi una și aceeași rasa: cea pe care o știm noi astazi.

Primele atestari și descrieri ale rasei dateaza înca din anii 1600. În 1800, Foldi descrie întocmai Kuvaszul așa cum este el acum, iar în 1815 cartea lui Pethe Ferenc vorbește despre Kuvasz și Komondor, folosind o ilustrație bogata în desene.

Kuvaszul a fost pentru prima oara prezentat la o expoziție în anul 1883. Contele Esterhazy, un mare pasionat al rasei, a prezentat în acel an la Viena doua exemplare.

Pâna la apariția primului Standard, în 1905, descrierile Kuvaszului au fost facute de amatori, care într-un fel sau altul intrau în contact cu viața izolata a ciobanilor. Aceste descrieri, de obicei, sunt inspirate de respect, dar și de teama, datorita prestanței deosebite a acestui câine, precum și a vigilenței sale extraordinare ca paznic. Dupa 1905, Standardul a fost mereu actualizat, iar cel revizuit în 1935 a stat vreme de mulți ani la baza selecției rasei în Ungaria.

La începutul secolului trecut, Kuvaszul s-a raspândit foarte repede nu doar pe teritoriul Ungariei, dar și în țarile vecine, mai ales în Germania, unde în 1922 a fost fondat Clubul de Komondor, Club care, fara sa știe, se ocupa și de Kuvasz.

În Ungaria anilor 1930, au fost create mai multe centre de creștere și selecție, în zone rurale. Dupa declinul pricinuit rasei de catre cel de-al doilea razboi mondial, când efectivul de Kuvasz a fost aproape distrus, pasionații rasei au reușit sa depisteze prin diverse sate exemplarele care au scapat. Iar daca exemplarele de Kuvasz au fost decimate de trupele de ocupație, acestea se datoreaza în primul rând faptului ca acești câini erau extrem de periculoși.

Soldații preferau sa-i împuște, decât sa aiba de a face cu un Kuvasz hotarât sa-și apere „avutul” cu prețul vieții.

Dupa razboi, patronul unei fabrici, încapațânat sa-și pazeasca proprietatea cu exemplare de Kuvasz, a reușit sa strânga de prin țara nu mai mult de 30 de exemplare, care au constituit ulterior un nucleu important de revigorare a rasei. Izolat, au mai existat câțiva crescatori foarte pasionați, datorita carora șeptelul a putut fi refacut.

Astfel s-a ajuns ca în zilele noastre, la expozițiile mari din Ungaria, sa fie înscrise câteodata chiar și 150-180 de exemplare.

Paznic deosebit de eficient
Daca în trecut Kuvaszul avea un rol extrem de important pe lânga turme și cirezi, fiind foarte vigilent, iute și puternic, în ultima suta de ani „fișa postului” i s-a restrâns destul de mult. Kuvaszul s-a așezat la casa lui, sa pazeasca mai mult gospodaria. Pentru ca este un câine care nu cunoaște frica, instinctul lui de paza se manifesta fara nici un dresaj de stimulare a agresivitații. Singurul antrenament pe care îl practicau ciobanii în trecut consta în a agața de copaci bucați de carne, ca sa determine puii sa-și dezvolte detenta, priza și musculatura.

Fiind un câine masiv și puternic, cu corpul ușor alungit, cu un cap puternic, dinți mari, cu o musculatura bine dezvoltata, cu un miros excelent și un curaj imens (sau cu „chef de a lupta cu lupul”, cum spun ungurii), Kuvaszul are o tehnica de paza foarte eficienta. E permanent în mișcare, își „baleiaza” întreg teritoriul, chiar daca uneori ia în stapânire un hectar întreg.

Iar acolo unde el pazește, nu-i este permis nici unui intrus sa se apropie! Este un câine de încredere și foarte devotat stapânilor, dar neîncrezator cu strainii. Așa ca nu încercați sa va împrieteniți cu un Kuvasz, daca stapânul sau nu e de fața. Deși ajunge destul de repede la o talie impresionanta, un Kuvasz nu se maturizeaza decât pe la vârsta de 2 ani. În toata aceasta perioada, osatura, mușchii, tendoanele, și chiar și personalitatea sunt în continua formare. Chiar daca la un an Kuvaszul atinge înalțimea sa definitiva, corpul și mintea sa sunt înca „fragede”.

Întreținere
Roba Kuvaszului se autoprotejeaza. Blana sa impermeabila nu are miros specific și nici nu trebuie îmbaiata prea des. Un periaj temeinic saptamânal este însa necesar. Parul în exces dintre degete și cuzineții plantari trebuie îndepartat cu foarfeca, pentru a-i proteja labele. Daca doriți sa-i curațați dinții, e mai indicat sa-i periați, sau sa-i dați sa roada biscuiți speciali, decât sa-i oferiți oase naturale.

Cu toate ca oasele, mai ales cele gatite, nu sunt recomandate nici unei rase, Kuvaszului cu atât mai puțin, deoarece, având o mușcatura atât de puternica, oasele zdrobite de dinții sai se farâmițeaza în așchii mult mai ușor, iar așchiile sunt foarte periculoase pentru traiectul digestiv.

Daca va tenteaza sa luați un Kuvasz și locuiți la bloc, mai bine luați-va… gândul! Kuvasz nu este un câine de apartament. E extrem de activ, are nevoie de mult spațiu, preferabil îngradit, unde sa-și descarce energia. O plimbare scurta prin parc nu satisface nevoia de mișcare a Kuvaszului. Daca e scos din curtea sa, aveți grija sa nu-l lasați nesupravegheat și mai ales liber. Lesa e obligatorie. În curtea sa, Kuvaszul trebuie sa se miște liber, și în nici un caz sa nu fie legat în lesa sau, mai rau, în lanț. Un câine caruia i se îngradește libertatea de mișcare e un câine distrus, care poate dezvolta frustrari grave, devenind un animal agresiv și periculos.

Kuvaszul trebuie socializat cât mai devreme, tocmai datorita instinctului sau de vajnic bodyguard. El are nevoie sa fie temperat înca de mic, sa fie în orice moment controlabil. Un Kuvasz needucat, care nu asculta comenzile stapânului, ajunge sa fie mai târziu un câine periculos chiar și pentru familie. În schimb, un Kuvasz instruit este cel mai de nadejde companion și protector.

În privința dresajului, e cel mai indicat ca stapânul sa ia parte alaturi de câine la ședințe, caci Kuvaszul nu e dispus sa recunoasca autoritatea oricui. Pentru el, doar stapânul este alpha, cu condiția ca acesta sa fie ferm și consecvent. Metodele de dresaj trebuie sa fie blânde, dar hotarâte.

Joaca lui cu copiii trebuie supravegheata, pentru ca nu orice Kuvasz va accepta relele tratamente pe care i le aplica cei mici. Atât Kuvaszul, cât și copilul trebuie obișnuiți treptat unul cu celalalt, în prezența adulților, și învațați sa se respecte reciproc.