Jumatatea paharului

Am cam obosit sa vad jumatatea goala a paharului. True, true, vorba cantecului, artiștii noștri nu sunt la fel de mari ca ai lor. Artiștii noștri fac playback la fel cum respira. Artiștii noștri danseaza mai prost și arata mai prost. Sunt în buna parte o apa și-un pamant. Apar, dispar, who cares? Fete frumoase și goale, baieți rai și trendy, figuri care se țin minte mai ușor decat piese și voci. La ce bun sa faci muzica, atunci cand nu-mi aduc aminte ce canți, dar știu exact cum erai îmbracata? Sa fim bine înțeleși – asta-i masa de manevra care ne umple în proporție de 70 % ochii – daca nu urechile, cu ceva ce se vrea muzica și nu prea e. Pe de alta parte, avem un public. Oglinda fidela a artistului. Nu foarte bine îmbracat, nu foarte cultivat, fete frumoase și goale, baieți rai și trendy.

Și totuși, am cam obosit sa vad jumatatea goala a paharului.

Și într-o zi, la cumparaturi fiind, am avut o revelație. Niște puști admirau un CD proaspat cu Voltaj. Ba chiar comentau nu știu ce ultim concert care fusese tare, bai, tare de tot. „Ai piesa cutare?” întreaba unul din ei, vadit pofticios. „mi-am luat-o”, zice al doilea, „las’ ca ți-o pun pe un CD”. „pune-mi și Hara, și Circa, aia cu sarmalele”. „ok, maine, cand vin de la școala”. Și deal-ul e gata. Știți bine ce înseamna conversația asta, ați avut-o și voi. Asta înseamna oaresce da la un prieten, vreun emule ratacit prin bloc, un search la minut, și selecția-i gata. Cool. Asta mai înseamna însa ceva. Ca baieții aștia de la Voltaj, sau Holograf, sau fetele de la Asia, sau cine știe ce Gia, Mia, Hora, Nora, Tora Tora, vor primi ceva mai puțini bani decat ar trebui sa primeasca ȘI pentru ca noi rezolvam problema tzac pac cu un download bine plasat.

Departe de mine gandul sa opresc dintr-o trasatura de condei pirateria. Atat cat e omul om, pirateria, prostituția și corupția vor fi cu noi ca raia cu oaia – sau, daca vreți o exprimare radiofonica, este pur și simplu natura noastra de ying și yang:) Ba mai mult decat atat, știu sigur ca și artiștii se bucura cand vad cu cat elan luam piesele lor și de pe Net. Cu o condiție. Pentru ce ne place, sa fim gata sa economisim o suta, doua, și sa platim ce prețuim.

Știu ca nu ne dau banii afara din casa. Dar, din cand în cand, cred ca nici pe ei. Iar pe artiști, într-o buna masura, îi platim noi. Daca îi platim bine, ne vor rasplati pe masura. Asta e chiar cool, și seamana cu o jumatate plina de pahar.

Alina Dimitriu