Juan del Diablo sau comisarul Cattani? Avem!

De mult apuse sunt vremurile in care ne ghemuiam in fata televizorului, cu mama, cu tata, bunica, purcelul, catelul si alti membri aferenti familiei, la ora sfanta la care incepea SERIALUL.

Indiferent ca era vorba despre o familie bogata si extrem de numeroasa care conducea afaceri cu petrol ori despre o fata saraca si zdrentuita care ajungea mare matroana, ca apoi sa descopere ca este, ba nu este, ba este sora baiatului de care s-a indragostit, fiecare episod era mestecat si digerat cu religiozitate.

Sfarsitul in culmea suspansului ne lasa de obicei tanjind dupa inca un episod pe care din pacate, trebuia sa-l asteptam apoi o saptamana.

Sa ne-aducem intai si intai aminte de dramele care luau cu asalt ecranele si mintile noastre tinere. Cine nu mai tine minte ritualul zilelor de joi, cand din televizor rasuna imnul Southfork si aparea gingasa, Miss Ellie, urmata de Pamela, Bobby, maleficul J.R. si alte zeci de personaje. Desi lungit ca o guma de mestecat, serialul ne-a tinut cu sufletul la gura pana la ultimul episod, mai ales multumita scenei sfasietoare care a facut tot poporul sa creada ca "a murit Bobby".

La polul opus dar provocand o isterie echivalenta se afla "Sclava Isaura", povestea cutremuratoare a unei sclave al carei iubit murise intr-un incendiu si care era chinuita fara mila de Capitanul Almeida.

O alta capodopera a tensiunii si dramatismului era neindoielnic, "La Piovra" sau "Caracatita", un serial care tinea lipite de televizor toate mamele si bunicile ingrijorate pentru soarta dragutului comisar Cattani, mult mai bine facut si mai curajos decat autohtonul Moldovan. In ajutorul lui sarea de fiecare data avocata Silvia Conti iar eroul negativ, "mai negativ" decat oricare alt personaj al vremii, era intruchipat de Remo Girone, care trecea pe marile ecrane sub numele de Tano Cariddi.

Sa trecem totusi si la productii ceva mai soft: pe la inceputuri, atunci cand febra telenovelelor era inca un concept foarte slab dezvoltat, aparusera, razlete, cateva seriale care, dupa cum aveam sa aflam ceva mai tarziu, se impartaseau toate de la aceeasi reteta: ea era o fata saraca, atat de saraca incat traia cu mama si cei sase frati intr-o cocioaba uitata la marginea orasului dar frumoasa si buna mai ceva ca-n basme. El – bogat, smecheras, dragutel si indragostit lulea de fata saraca.

La un moment dat mama lui si tatal ei sau tatal lui si mama ei isi aduc aminte de o idila din tinerete si intreaga poveste de dragoste se ineaca in lacrimi. Ultimul episod venea insa de obicei sa clarifice tot ce se intamplase in celelalte 99,cincheindu-se cu o nunta si tot cu lacrimi, dar de aceasta data de fericire.

S-a intamplat asa in "Amor de Papel", "Sarmana Maria", "Marimar" si "Maria Mercedes" si "Inger salbatic", serialul care a adus-o pe Natalia Oreiro in inimile tuturor gospodinelor din Romania. Daca e sa stam si mai mult pe ganduri, ne-aducem parca aminte si de "Si bogatii plang", "Cafea cu parfum de femeie", "Inima salbatica" si "Perla neagra", telenovele cu substanta si tot felul de "gaviote si juani" draguti, care inmuiau picioarele telespectatoarelor.

Nu ne oprim aici si ne indreptam privirile si catre seriale mai "prietenoase", destinate in special pustilor de generala mari amatori de sitcom-uri cu personaje de varsta lor: mai tineti minte oare "Helene et les Garcons", care-a adus in vocabularul tuturor tinerilor expresia "Mon cri-cri d`amour"? Daca nu, poate va reimprospatam memoria cu niscaiva "Saved by the Bell" si "Beverly Hills" unde in ambele cazuri o prezenta feminina pe nume Kelly sucea mintile baietilor din scoala. Ca o mini-ironie, Kelly Kapowsky din "Salvati de clopotel" a devenit ceva mai tarziu Valerie Malone in seria 90210.

Pana la stadiul in care sa visam insa fie la Kelly Taylor/Kapowsky, fie la Brandon, Dylan si Zack, bucuriile noastre erau altele. Aveau nume de basm si ne prindeau in fata televizorului ca si cum am fi fost muste pe hartia de lipit: "Piratii apei negre", "Minunata calatorie a lui Nils Holgersson" sau "Lidia si floarea cu sapte culori". La mare rivalitate cu Lidia era in acelasi timp domnisoara Sandy Belle si blondina Candy Candy. Se mai numarau printre prietenii nostri si "Heidi, fetita muntilor" si "Pif si Hercule". Pe baieti ii tentau poate mai mult aventurile lui Captain Planet si ale celor cinci "planeteers": Earth, Wind, Fire, Water, Heart!

Trecand de la desene animate la lucruri ceva mai serioase dar nu prea serioase, ne-aducem aminte si de printesa Arabella si de Rumburak, un serial din care personal n-am inteles mai nimic dar pe care l-am adorat cu desavarsire. A sosit apoi pe micile ecrane Fort Boyard, un concurs/reality show la care toata lumea se infiora in functie de proba: fie uitandu-se la curajosul care incerca sa ia cheia din camera plina de serpi fie la fata care se incumeta sa se lupte in noroi cu o "amazoana" vanjoasa. Un "norocos" ajungea apoi intr-un turn unde primea o ghicitoare care era ce mai adesea greoaie spre imposibila, iar victoria se masura in curtea interioara, unde cadeau in cascade sute si sute de monezi.

Cautand printre amintiri putem dezgropa inca multe alte seriale care ne umpleau timpul atunci cand singura grija erau temele la matematica si cum sa-ti convingi mama sa te mai lase inca 10 minute afara: "Cartea Cartilor" – despre care multi dintre noi nu mai stim decat ca era cu robotelul Memo, "Knight Rider" – cea mai smechera masina pe care o vazusem vreodata si "Baywatch", serialul salvamarilor hollywoodieni si al viselor umede.

Voi de ce va mai aduceti aminte?