Jos Eurovision, jos Oscar!

În ultimele doua saptamani am fost foarte cuminte și am urmarit rețeta succesului: am citit best-sellerul lui Cartarescu și am vazut filmele esențiale ale momentului – de la „Sideways” (In Vino Veritas), „Aviatorul” și ajungand la naucitorul „Closer” (Ispita). Mi-a scapat doar „Casa sabiilor zburatoare” dar presimt ca nu e ceva care sa ma emoționeze la maximum.

Poate ca aș fi avut o ezitare în a ma hotarî despre ce sa scriu daca nu aș fi trait senzația absolut aiurea din dimineața post-Oscar cand, trezit buimac la 7 dimineața, am vazut ca Eastwood a luat totul. Enervat la culme, mi s-a parut o grosolanie sa ignori „Aviatorul” doar pentru a recompensa filmul unui cineast mult mai politically correct cum e Clint Eastwood. Sunt convins ca „Million Dollar Baby” nu e un film prost și are parte de interpretari excepționale, dar pentru mine…

1. Scorsese e între acei puțini cineaști care aparțin unei alte epoci a cinema-ului, acolo unde puterea cadrului migalos și amplu construit conteaza mai mult pentru spectatorul din mine fața de un decor perfect recreat 3D pe computer sau fața de o ingenioasa mașinarie de efecte speciale. Ador somptuozitatea lui Scorsese și faptul ca impune. Ador și simplitatea din filmele lui din perioada de început, probabil cele mai bune. Iar pe vremea cand el facea „Raging Bull” sau „Taxi Driver” Eastwood înca se juca de-a pistoalele.

2. Scorsese are știința reconstituirii unei epoci cu tot parfumul și grandoarea ei. Nu voi putea uita nici „Varsta inocenței”, cu toate ca nu e un film dintre cele mai OK ale lui Marty.

3. Nu am vazut în nici un alt film american imagini la fel de puternice despre acel timp nebun al Hollywood-ului din anii ’30-’40.

4. Di Caprio e foarte bun și convingator.

5. Exploziile flash-urilor aparatelor foto din film nu se compara ca forța și intensitate cu altceva vazut pana acum. Am și citit un interviu cu Scorsese în care declara ca împreuna cu operatorul sau au studiat în amanunt tehnica fotografiei de pe timpuri pentru a fi cat mai credibili.

6. Scenariul începe și se termina abrupt în doua momente importante ale vieții lui Hughes și evita sa cada în melodrama sau într-o oda destinului.

Cu toate ca am fost fan „Mystic River”, penultimul Eastwood (spre stupoarea multor prieteni) revin și spun ca s-a produs o nedreptate la Oscar și va invit sa protestam și sa cerem recalcularea notelor. La fel cum și Loredana a atacat Eurovisionul. Faptul ca noi nu ne apreciem și promovam valorile așa cum trebuie nu mai e deloc o noutate. Dar ca și americanii fac la fel, asta e o alta chestiune. Jos Eurovision, jos Oscar.