Jean-Michel Jarre

Cu un tată ca Maurice Jarre, compozitor de muzică de film, şi un bunic celebru – André Jarre, inventatorul primei console de mixaj audio pentru radio Lyon, Jean-Michel André Jarre a purtat microbul muzicii şi al tehnicii de sunet în sînge, dovadă că aşchia nu sare departe de trunchi. Cu toate că genetica a ajutat mult, Jean-Michel nu a dovedit-o de timpuriu, ba chiar a fost destul de nefericit atunci cînd mama l-a trimis la cursuri de pian.

Dar în ziua în care împlinea 10 ani, tot ea l-a luat să sărbătorească într-un club de jazz din Paris şi l-a prezentat unor instrumentişti. Întîlnirea cu ei a avut efectul scontat, iar cîţiva ani mai tîrziu s-a înscris la Conservatorul din Paris. În paralel, Jean-Michel era student la două facultăţi, Drept şi ştiinţe economice, pe care însă le-a abandonat în favoarea muzicii.

Rebeliunea iniţială

La 16 ani, avea deja propria formaţie, Mystère IV. Îşi petrecea atît de mult timp cu colegii de trupă încît mama lui i-a confiscat în cele din urmă instrumentele. Cu chitara sub braţ, s-a alăturat altui band, The Dustbins, iar în ’68 a început să experimenteze mixaje inedite cu diverse discuri, casete, radiouri ş.a. Apoi, a învăţat de la Pierre Schaeffer să trateze muzica nu ca înşiruire de note muzicale, ci de sunete şi să se inspire din folclorul african, indian, chinez şi oriental.

Avea doar 22 de ani, deţinea un mic apartament pe o stradă din apropierea Champs-Elysées şi îşi transformase bucătăria în studio. Pentru a-şi permite o paletă mai largă de “instrumente”, realiza picturi pe care le vindea pe cîţiva franci. Primul single, “La cage/Erosmachine” (1971) a fost un eşec total la public. Lumea nu era pregătită să asculte muzică…… “sintetică”.

Şi, totuşi, Jarre a fost cel mai tînăr compozitor a cărui piesă a fost cîntată la Opera din Paris, cu ocazia redeschiderii ei din acelaşi an. Publicul a asistat atunci la prima creaţie electro-acustică denumită “AOR”, pusă în scenă cu ajutorul baletului Operei pariziene. Tot Jarre a semnat muzica pentru alte două asemenea “opere noi”, “Le labyrinthe” (1972) şi “Dorian Grey” (1973).

O gură de oxigen

Jarre a prins aripi o dată cu lansarea albumului “Oxygène” (1974), vîndut în milioane de exemplare. După alţi doi ani (timp suficient să se căsătorească, să facă un copil, pe Emilie, dar să şi divorţeze de Flore Guillard), “Equinoxe” ieşea pe piaţă cu mult “zgomot”: concertul din Place de la Concorde din Paris a atras un milion de oameni, performanţă înregistrată în Cartea recordurilor (şi depăşită în ’90 cu audienţa de 2,5 milioane de spectatori din faţa arcului La Defense).

Un alt record pentru Jarre a fost invitaţia de a concerta în China în 1981, ca primul artist occidental “tolerat” de regimul comunist chinez. Ulterior, au fost lansate “Magnetic Fields”, “Musique pour supermarché“, “Zoolook” şi “Rendez-vous”, iar în ’86 Houston-ul găzduia un megaconcert Jean-Michel Jarre pentru a sărbători cea de-a 25-a aniversare a NASA şi a 150-a a oraşului. Tot în acelaşi an, Jarre a dat o reprezentaţie în faţa papei Ioan Paul al II-lea în oraşul natal, Lyon. În ’91, Jarre dorea să organizeze un concert în Mexic, chiar în timpul eclipsei de soare, dar planurile lui nu s-au concretizat. Chiar dacă a “sărit” eclipsa, noul mileniu l-a găsit pe Jarre în deşertul egiptean, lîngă Gizeh, cu concertul “12 vise ale Soarelui”, cînd şi-a prezentat noul album: “Metamorphoses”.

Eco Jarre

Tot în deşert, 7 ani mai tîrziu, în Maroc, şi cu titulatura de ambasador UNESCO, Jean-Michel atrăgea atenţia asupra pericolului deşertificării multor zone de pe glob cu spectacolul “Water for Life”. Jarre a mai inclus în activitatea sa mesaje de tip ecologist: coperta albumului “Oxygène” înfăţişează un craniu care devorează Pămîntul, marşul pin­guinilor imperiali pe o planetă poluată în videoclipul omo­nim, coperţile “Magnetic Fields”, “Rendez-vous” şi “Oxygène 7-13”, care reiau ideea de protecţie a Pămîntului.

Toujours l’amour

Recordurile se menţin şi în viaţa personală: trei căs­nicii, dintre care un mariaj de 20 de ani cu actriţa Char­lotte Rampling, cea de-a doua soţie, care i-a dă­ruit un fiu, David. După ce a divorţat şi de aceasta, lui Jarre i s-au aprins călcîiele după Isabelle Adjani, pe care a cerut-o de soţie. Doar că Adjani l-a prins cu o altă femeie şi a rupt logodna. În mai 2005, artistul era din nou la starea civilă, tot cu o actriţă, Anne Parillaud.

– Un asteroid a fost botezat 442 Jarre.
– Albumul “Musique pour supermarché“ a fost editat într-un singur exemplar şi licitat pentru suma de 10.000 de franci, bani donaţi unei fundaţii pentru artişti.
– Tatăl lui, Maurice Jarre, a compus muzica pentru filmele “Lawrence al Arabiei”, “Doctor Jivago”, “Dead Poets Society”.
– Fiul său, David Jarre, a devenit magician.