Filmul surprinde un fragment din ultimii ani de viaţă ai unor foşti profesori de pian, soţ şi soţie (Jean-Louis Trintignant şi Emmanuelle Riva). Actualmente, pensionari octogenari ajunşi la vârsta neputinţei. Cei doi locuiesc singuri, aşa că, în momentul în care starea de sănătate a unuia dintre ei se deteriorează brusc, relaţia precum şi capacitatea lor de a gestiona criza sunt puse la foarte grea încercare.
Pentru cele două roluri principale din ”Amour”, regizorul austriac Michael Haneke a reuşit să îi aducă pe Jean-Louis Trintignant şi Emmanuelle Riva. Cei doi actori se retrăseseră de ani buni din industria cinematografică, concentrîndu-se pe rolurile de teatru. În ceea ce-l priveşte pe Trintignant, după 1996, a acceptat numai roluri ocazionale în filme. După o pauză de 14 ani, regizorul austriac Michael Haneke reuşeşte să-l convingă pe Trintignant să se întoarcă pe platourile de filmare, trimiţîndu-i scenariul de la ”Amour”, scenariu scris special pentru el.
Jean-Louis Trintignant are 83 de ani şi a început teatrul de la vârsta de 20 de ani. Talentul său a fost descoperit de Roger Vadim. El a fost cel care l-a distribuit în filmul său ”Et Dieu… créa la femme” (1956), alături de Brigitte Bardot, film în urma căruia tânărul actor a devenit cunoscut. Ulterior, presa începe să-l hărţuiască în legătură cu o presupusă relaţie între el şi partenera sa din film, Brigitte Bardot, aşa că Trintignant fuge pentru o perioadă în armată. Primul mare succes îl are cu rolul de pilot de curse auto în ”Un homme et une femme” (1966), regia Claude Lelouch, zece ani mai târziu. Distribuirea în acest rol a fost oarecum uşoară dacă ne gândim că tânărul Trintignant crescuse într-o familie de piloţi: bunicul său (Louis Trintignant) şi un unchi (Maurice Trintignant) au fost ambii şoferi consacraţi, acesta din urmă câştigând de două ori Monaco Grand Prix la Formula 1, precum şi cursa de la Le Mans. De la ”Un homme et une femme” (1966) până în zilele noastre, Trintignant a jucat în peste o sută de filme, mai ales roluri de criminali sau soţi geloşi. Are multiple colaborări în Italia, unde lucrează cu regizori celebri precum Valerio Zurlini în ”Summer Violent” (1959) şi în ”The Desert of the Tartars” (1976), cu Ettore Scola în ”La terrazza” (1980), cu Bernardo Bertolucci în ”The Conformist” (1970) şi cu Dino Risi în filmul cult ”The Easy Life” (1962). În 1970, Trintignant refuză rolul principal din ”Last Tango in Paris” (revenit ulterior lui Marlon Brando) din cauza scenelor de nuditate.
Primul său film în limba engleză a fost ”Under Fire” (1983), unde a jucat alături de Nick Nolte şi Gene Hackman. Un amănunt inedit: tema muzicală din ”Under Fire” (“Nicaragua”, compusă de Jerry Goldsmith) a fost reluată de curând de Quentin Tarantino în filmul său ”Django Unchained” şi folosită la scena intrării pe plantaţia Candyland. Ulterior, Trintignant a mai jucat într-un film în limba engleză: ”Confidentially Yours” (1983) al lui François Truffaut.
În 1994 joacă într-unul din cele trei episoade ale trilogiei lui Krzysztof Kieślowski: ”Three Colors: Red”. În 1995 pune vocea personajului “unchiul Irvin” în ”The City of Lost Children”.
Trintignant obişnuieşte să-şi aleagă în ce film să joace în funcţie de regizor. Recent, despre Michael Haneke (”Amour”) a spus: “Haneke este un maestru deplin al domeniului cinematografic, de la aspectele tehnice precum sunetul şi imaginea, până la modul în care lucrează cu actorii”.
“Cei mai buni actori din lume sunt cei care simt cel mai mult şi arată cel mai puţin” – Jean-Louis Trintignant.