Ivanțoc genereaza confuzie din cauza comportamentului sau
Imediat dupa ce a fost eliberat, în jurul orei 11.20, Ivanțoc a luat-o la fuga spre postul de frontiera transnistrean, fiind urmarit de doi agenți în civil, chiar daca soția și prietenii îl chemau disperați.
Mai mulți ziariști și prieteni ai deținutului, care îl așteptau la postul vamal intern de pe traseul Chișinau-Tighina, au afirmat ca Ivanțoc a fost agresat, chiar batut cu picioarele de cele doua persoane, care l-au însoțit într-o duba cu geamuri fumurii de laTiraspol spre Tighina.
Timp de peste o ora, soția sa, Eudochia, adjunctul ministrului de Interne Sergiu Golovaci, ministrul adjunct al Reintegrarii Ion Stavila și alte persoane au încercat sa-l convinga pe Ivanțoc sa urce în mașina.
În jurul orei 12.30, acesta a fost urcat în mașina adjunctului ministrului Reintegrarii, care a pornit în mare viteza spre capitala.
Autoritațile nu au facut nici o declarație și nu au oferit nici o explicație, astfel ca exista mai multe versiuni ale incidentului.
În timpul negocierilor, fostul deținut, care era evident marcat de eveniment, a vorbit la telefon cu Ilie Ilașcu. „El a spus: eu vreau sa plec la mama și nu doresc sa ma întâlnesc cu nimeni, cu atât mai puțin cu autoritați din Republica Moldova, care m-auabandonat acolo 15 ani „, a declarat Ilașcu, referindu-se la convorbirea sa prin telefon cu Ivanțoc.
El a spus ca nu a venit sa-l întâmpine pe acesta pentru ca nu a vrut sa faca „tam-tam”. „Noi nu suntem vedete”, a precizat Ilașcu.
Un jurnalist al agenției Novii Reghion (Noua regiune) din Tiraspol, care susține ca a fost martor la „negocierile” cu Andrei Ivanțoc, a declarat ca acesta ar fi spus ca nu dorește sa fie deportat din casa lui natala. El a precizat, de asemenea, ca Ivanțoc nu ar fi fost batut, ci numai doborât la pamânt, pentru a nu se întoarce în Transnistria, de unde a fost deportat. „I s-a spus sa nu mai calce pe acest pamânt”, a explicat jurnalistul.
Alte surse, inclusiv din cadrul grupului care l-a „evacuat” pe Andrei Ivanțoc, au afirmat ca acesta a fugit înapoi nu pentru ca ar fi dorit sa se duca la mama sa, ci din cauze legate de transnistreni, fara a oferi alte detalii.
„Probabil este o criza, nu înțeleg nici eu. Este o urmare a acestor 15 ani de detenție”, a încercat sa explice incidentul Alexandru Lesco, un alt membru al grupului Ilașcu, eliberat din închisoare în 2004.
La 4 iunie urmeaza sa fie eliberat și ultimul membru al grupului Ilașcu, Tudor Petrov Popa, condamnat de o instanța de la Tiraspol. Toți membrii grupului au fost acuzați de acte teroriste, comise în timpul razboiului civil, de catre autoritațile de la Tiraspol și condamnați la 15 ani de închisoare.
Grupul Ilașcu a depus un dosar la CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului) în 1999, când toți cei patru condamnați erau în închisoare în Transnistria. În 2004, Curtea a condamnat detenția lor și a cerut eliberarea necondiționata a acestora. Între timp, Ilie Ilașcu și Alexandru Lesco au fost eliberați în 2001 și, respectiv, 2004.
Astfel, singurii ramași în detenție au fost Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov Popa. Cei doi au expediat în 2005 o noua cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin care susțineau ca, prin menținerea lor în detenție dupa pronunțarea la 8 iulie 2004 a hotarârii CEDO, le este încalcat dreptul garantat de articolul 5 al Convenției pentru apararea drepturilor omului și libertaților fundamentale.
Chișinaul a cerut în repetate rânduri eliberarea deținuților, recunoscând însa ca nu dispune de nici o modalitate pentru a determina regimul de la Tiraspol sa renunțe la sentința.