Iubesc pe cine vreau eu
Sunt foarte tentata, dupa toate aberațiile, inepțiile, incoerențele și congestiile fruste aparute în unele publicații de mare angajament, sa fac o nefacuta… sa-mi țes și eu o poveste romanțioasa, dar vandabila, nicidecum reala, și s-o servesc exclusiv dornicilor de scandaluri de budoar.
Realizez cu voluptate ca aș fi penibila sa repet la nesfarșit ca viața mea intima e a mea și la ea nu mai are acces decat cel cu care am împarțit patul azi-noapte. De ce sa-ți starnesc olfactivul curios cu parfumul meu amestecat cu al iubitului meu? Știu ca te poate zgandari curiozitatea, daca nu ai altceva de facut, dar lasa-ma sa-mi traiesc rezerva de intimitate cu cel ce-mi tulbura pofta de mancare, îmi încurca dorințele, îmi sufoca privirea… Nu mai scrie povești siropoase cu mine în distribuție, povești necrezute nici de femeia de serviciu a blocului meu, care-mi intuiește gusturile în materie de barbați și care știe ce se afla în spatele retinei mele, ca doar de-aia îmi zambește complice cand o salut dimineața…
Vrei tu sa scrii și sa creada lumea baliverne ofilite plasate neortodox pe undeva între Sodoma și Gomora colț cu piața Kogalniceanu?! N-ai cum… sau ai, dar te rad și copiii de la școala de fotomodele!… Cam atat voiam sa-ți spun, deocamdata.
A, sau poate pentru ca naivitatea ta te poate pune uneori într-o lumina simpatica, am sa-ți fac o confidența: nu te-ai prins și nu te-ai întrebat niciodata de ce, acum vreo cateva luni, n-ai avut ochi sa-l vezi pe Bill Clinton ieșind din ambasada SUA și intrand într-un bloc de pe strada Vasile Conta și mai apoi pe mine ieșind de la sala Dalles și intrand în același bloc?
L-ai scapat, așadar, ți-o spun prietenește, în marea galerie, alaturi de alte nume sonore contemporane și baștinașe, pe fostul prim mare om al lumii Bill Clinton. Mai noteaza: Ludovic al XIV-lea… și-acum sper sa te liniștești și sa te apuci odata de treburi serioase!!!
Dar tentația mea de la început de a inventa o poveste se dizolva încet, încet, ca așa veselie n-am mai tras – cu gașca mea de toate varstele – din copilarie, de cand ne adunam toți copiii, sunam la ușile oamenilor și pe urma fugeam. +sta da subiect compatibil cu dragalașeniile și broderiile romanțios-zemoase scrise de tine despre mine! Te iert, dar nu te uit, daca nu-mi promiți ca data viitoare te pui la punct cu informațiile și detaliile. Sau, daca nu te descurci, suna-ma, ca doar îmi știi telefonul (numarul, nu aparatul la care știu ca tanjești, ca doar de-aia l-am ales sponsor pe Regele Soare și nu pe cine știe ce prapadit lanțos și cu ochelari de bondar!).
Și, daca tot m-am luat amical de tine, lasa-ma sa ma prevalez un pic de pedagoaga din mine – te ard de nu te vezi la materia compunere pentru ca: povestea e subțire, repeți termenii, nu ai coerența în enunț.
Acum, la final, te pot lasa, totuși, sa afli ceva despre mine: ca iubesc, iubesc, iubesc, nu pe cine scrii tu, ci pe cine vreau eu și ca nu iubesc haotic, ci doar prea mult!
PS… Vezi ca asta din urma a zis-o Shakespeare, un alt fost de-al meu, nu-l știi tu…
Citește materialul nefardat al Crinei Matei numai în