Istoria pantofilor. Cine a inventat pantofii

Atunci când omul primitiv a trebuit să se cațere pe pietre a realizat că îi este greu cu picioarele goale. Astfel a descoperit că are nevoie de ceva care să îl protejeze. Printre primele încălțări inventate se numără sandalele din rogojini, frunze, lemne mici. Nu aveau durabilitate, astfel că a trebui să se încerce altceva, mai bun. În zonele reci aceste sandale nu protejau piciorul prea mult, astfel că au luat diferite materiale la testat.

Printre primii oameni civilizați care au făcut încălțăminte se numără egiptenii. Ei purtau bucăți de piele sau papirus pe care le înfășurau în jurul picioarelor și le legau cu două curelușe. Uneori, pentru a proteja degetele, vârful sandalelor a fost ridicat.

Romanii au făcut un pas în față și au descoperit un fel de încălțăminte denumită calceus care avea tăieturi în laterale și sireturi pentru legat în față. Existau diferite forme de calceus în funcție de locul în societate al purtătorului.

În anumite regiuni reci de pe Terra își înfășurau picioarele în iarbă, frunze uscate, crenguțe, lemnișoare, pe care le leagu bine de picior. În timp, au fost descoperiți mocasinii de către eschimoși și indieni.

Pantofii moderni au urme ale originilor în timpul Cruciadelor. Cruciații mergeau în pelerinaje lungi și aveau nevoie de protecție bună pentru picioare, astfel că a devenit necesară descoperirea unui pantof care să reziste.

Ceva ani mai târziu s-a folosit pielea la confecționarea încălțămintei – în Italia, Franța și Anglia.

Încălțămintea a fost mereu moft în modă. Pe timpul regelui James I al Angliei, tocurile înalte și pielea moale erau extrem de căutate. Dar și dificil de mers pe ele, și totuși oamenii nu renunțau să le poarte. Înainte de tocurile înalte a fost la modă vârful alungit și ascuțit. Abia în 1629 s-au pus bazele unei fabrici de încălțăminte, în SUA, când Thomas Beard a făcut un contract pentru a-i încălța pe pelerini.