Nu se știe cu exactitate când anume a apărut prima pereche de ochelari. În 1266, Roger Bacon a mărit scrisul ținând o bucată de sticlă sferică asupra unui text dintr-o carte. Dar cine s-a gândit prima dată să se uite prin sticla sferică pentru a vedea mai bine? Într-un tablou din 1352 cu portretul cardinalului Ugone care poartă două lentile înrămate și mânere nituite.
Istoria mai spune că Seneca a citit cărțile folosindu-se de un glob de sticlă umplut cu apă. Ani mai târziu, călugării prezbiți foloseau bucăți de sticlă sferică pentru a citi mai bine și pentru a vedea scrisul mărit. Ei le numeau pietre de citit.
Unii mai spun că ochelarii ar fi fost inventați între anii 1266 și 1352. Odată ce primele cărți au fost tipărite, nevoia pentru ochelari a fost și ea creată. Din moment ce fabricanții de ochelari de la acea vreme se aflau în nordul Italiei și în sudul Germaniei, acesta este și locul unde s-au regăsit și cele mai multe perechi de ochelari, în timpul secolului 16.
Prin 1784, Benjamin Franklin a creat lentilele bifocale. El a luat două perechi de ochelari – de distanță și de apropiere, a tăiat lentilele pe orizontală apoi le-a montat împreună pe aceeași ramă. Jumătatea de sus era pentru a vedea la distanță, iar cea de jos pentru apropiere.
Astăzi există numeroase tipuri de ochelari care sunt folosite pentru a corecta vederea, pentru a apăra de razele ultraviolete, pentru aviatori, pentru munte, pentru lucrătorii din diverse domenii de activitate, etc.