Istoria închisorii. Când au apărut primele închisori

Când spui închisoare te gândești la acel loc în care oamenii sunt închiși pentru încălcarea legii. În urmă cu secole, nobilimea și oamenii cu importanță erau capturați și închiși pentru răzbunare sau până când li se plătea răscumpărarea și erau eliberați. Abia prin secolul 19 închisorile au început să fie folosite pentru pedepse sau corecții în urma încălcării legii.

Înainte de asta, prizonierii care erau acuzați de încălcarea legii erau ținuți până la judecată. După ce era dată sentința, Curtea o ducea la bun sfârșit. Deținuții nu erau întemnițați, ci cei care erau pedepsiți erau condamnați la moarte, biciuiți sau primeau alte forme de pedeapsă corporală.

Gradual, oamenii au observat că aceste tratamente rele nu preveneau crimele. Astfel că întemnițarea a început să se folosească ca și substituent pentru pedeapsa cu moartea sau alte pedepse.

În Anglia și alte câteva țări europene existau locuri numite case de lucru sau de corecție. Se întâmpla prin 1550. Aici erau aduși cerșetorii, vagabonzii, cei care părăseau familia, datornicii, și alții care comiteau infracțiuni minore.

În casa de lucru, deținuții nu puteau fi ținuți pe termen lung, căci nu erau sigure – erau foarte reci, erau prost luminate, erau murdare, mâncarea era proastă și puțină, trăiau mai multe persoane în aceeași încăpere. Cu timpul au început să se mobileze temnițele, să se securizeze, să se facă niște îmbunătățiri.

La sfârșitul secolului 18, oamenii au început să se gândească la ideea unei închisori cu dotări mai bune și care să nu pună viața celui închis în pericol, dar nici să nu poată evada. În timp, prin multe transformări, închisoarea a ajuns la stadiul în care este astăzi.