Istoria financiara a României, de vânzare online în SUA

Acțiuni și certificate de obligațiuni vechi de câteva zeci de ani își așteapta cumparatorii pe adresa celui mai mare supermarket on line din domeniu din Statele Unite ale Americii: www.scripophily.com.

„Scripophily” definește pasiunea cuiva de a colecționa acțiuni și certificate vechi, dar cuvântul ca atare nu și-a facut loc, înca, în dicționarul limbii române, iar adepți ai acestui hobby sunt greu de gasit în România.

Cu descrieri focalizate asupra desenelor de o rara frumusețe, semn ca singura lor valoare ar putea fi data doar de dimensiunea artistica a certificatului sau acțiunii respective, supermarketul american, dar nu numai, pune în vânzare și hârtii de valoare emise în România în perioada 1900-1945.

Peste Ocean exista, însa, și o întreaga industrie pusa în mișcare pentru a scoate bani din acțiuni și certificate vechi, iar unii chiar au și reușit în acest demers.

În România nu poate fi vorba de o afacere cu obligațiuni vechi, datând din perioada interbelica, decât daca acestea au beneficiat de garanția statului, spune președintele Bursei de Valori București, Stere Farmache.

„Bonurile de înzestrare a armatei sunt, de exemplu, valide, iar obligațiunile emise de o companie naționala cu suportul statului sunt și ele, de asemenea, valide, chiar daca societatea respectiva a disparut”, considera Farmache. În cazul acțiunilor însa, președintele bursei românești crede ca acestea nu mai au nici o valoare, pentru ca entitațile respective au disparut.

El spune ca existența unei piețe a acțiunilor vechi în SUA este susținuta de continuitatea sistemului financiar și politic. „Pâna la urma, totul se rezuma la recunoașterea titlurilor respective de catre entitatea emitenta”, crede Farmache.

Un certificat cu valoare nominala de 2.000 de lei al emisiunii lansate în 1934 pentru înzestrarea armatei costa, pe site-ul american, 40 de dolari. Daca acesta nu ar fi fost rascumparat, atunci un cumparator ar fi putut, cel puțin teoretic, sa obțina bani de pe urma titlului.

Ce câștig ar putea obține este, în schimb, o problema complicata, pentru ca nimeni nu știe înca la ce curs ar trebui echivalat un leu aflat în circulație în anii ’30 cu un leu din zilele noastre.

Ca sistem de referința ar putea fi utilizat rata de schimb de 1.303 lei, la valoarea de azi, pentru un leu aflat în circulație în 1948, rata comunicata de Banca Naționala pentru a fi folosita în procesul de retrocedare al imobilelor naționalizate.

La acest curs, ar rezulta o suma de circa 80 de dolari din rascumparare, dar calculele nu includ și cheltuielile de natura juridica, astfel încât cuiva i-ar trebui multe astfel de certificate pentru a face din aceste tranzacții cu adevarat o afacere.

Daca nu e vorba de o afacere, atunci autorii site-ului încearca sa ne convinga de valoarea sentimentala și artistica a documentului respectiv. Același certificat de 2.000 de lei este promovat ținând cont de elemente grafice cum ar fi chenarul cu motive florale, vulturul cu stema României în cioc sau coșurile de fum ale fabricilor.

Interesant de știut este și faptul ca titlul emis de statul român poarta o dobânda de doar 4,5%, nivel la care emisiunile de titluri de stat ale Ministerului Finanțelor vor ajunge, probabil, peste câțiva ani buni.

De altfel, statul se împrumuta, în 1922, de la țarani cu o dobânda de 5%, iar pentru banii atrași oferea terenuri din domeniul public, iar primaria Bucureștiului cu o dobânda de 4% în 1912, pentru obligațiunile municipale în valoare de 30 milioane lei.

Un alt bon pentru înzestrarea armatei, emis în 1940, aflat, de asemenea, la vânzare dar la un preț de 80 de dolari ar fi, în opinia autorilor site-ului, „un dar deosebit pentru cineva special”, pentru ca grafica este semnata de pictorul Gheorghe Chirovici.

Emitenți de acțiuni: Uzinele de Fier Reșița, societațile petroliere, bancile

Pentru un colecționar român astfel de documente pot scoate la iveala multe suprize, cum ar fi faptul ca Primaria Bucureștiului emitea obligațiuni înca din 1912, sau ca fostele Uzine de Fier din Reșița, actualul Combinat Siderurgic, oferea, în 1939, acțiuni la vânzare pentru a atrage capital de lucru.

Prețurile documentelor românești aflate în arhiva site-ului american variaza între 20 și 80 de dolari și pot ajunge în doar trei zile lucratoare la destinatar.

Un document data din 1939 al fostelor Uzine de Fier din Reșița este disponibil pentru numai 50 de dolari, și ar da dreptul proprietarului sa intre în „posesia” a 10 acțiuni, care atunci valorau 5.000 de lei.

Pe lânga obișnuita descriere a graficii documentului, americanii fac și o incursiune în istoria fabricii, despre care spun ca a fost folosita de Germania și aliații sai în timpul celui de-al doilea razboi mondial și, din acest motiv, distrusa de Antanta la sfârșitul conflagrației.

Soarta combinatului, care a ajuns sa nu mai funcționeze de câțiva ani, pare a fi fost pecetluita, din nou, de un alt razboi, cel din Iugoslavia, pentru ca acționarul majoritar, Noble Ventures, nu a reușit sa obțina comenzi pentru a participa la reconstrucția țarilor din zona.

De altfel, americanii ofera la vânzare și acțiuni ale Bethlehem Steel, combinat acum aflat în faliment, dar o parte din managerii acestuia au apucat, înainte de prabușire, sa formeze Noble Ventures.

Industria petroliera a fost unul dintre domeniile în care tranzacțiile de capital erau foarte prezente în perioada interbelica.

Societatea Anonima pentru Industria Petrolului Steaua Româna emitea, în perioada 1921-1927, acțiuni cu o valoare nominala de 500 de lei, titlurile fiind redactate în limbile româna, engleza și franceza. Acum, aceste titluri pot fi cumparate pentru 35 de dolari bucata.

Pe de alta parte, și societatea lucratorilor din industria petrolului din România, grupați în compania Subsolul Român, oferea zece acțiuni la purtator la o valoare totala, atunci, de 5.000 de lei, în timp ce acum unul dintre urmașii celor care au subscris aceste acțiuni le pot recupera la un preț de 60 de dolari.

Doua calești trase de cai, flancate de doi îngeri purtând, fiecare, torțe fumegânde, se regasesc pe chenarul certificatului dobândit, în 1906, de fondatorii Societații Anonime Române Imobiliare.

Actul, cel mai vechi din colecția site-ului, a fost, între timp, anulat dar valoarea sa este printre cele mai mari din colecția documentelor românești – 79,95 de dolari.

Un vultur care troneaza pe frontispiciu, sticle de bere pe marginile laterale, butoaie și un rege care ține în mâna o halba de bere la capatul de jos al documentului, toate într-o culoare deschisa de verde olive, alcatuiesc certificatul Fabricii de Bere Azuga din 1923.

Un astfel de document al unei companii de bere este foarte rar, ne spun autorii site-ului, asigurându-ne ca achiziția lui ar putea constitui un cadou „distractiv” pentru o persoana speciala noua.

Cel mai ieftin document în arhiva site-ului este hârtia de valoare emisa în 1938 de Societatea Anonima Româna de Telefoane, evaluata la 20 de dolari, și care reprezinta echivalentul unei acțiuni vîn valoare de 1.000 de lei.

Din categoria documentelor „neobișnuite” supermarketul american ofera, la prețul de 45 de dolari, o acțiune la purtator în valoare de 500 de lei a Bancii Elvețiene de Depozite din România, emisa în 1923 în cadrul unei emisiuni de 70 milioane lei.

Revenind la mileniul trei, în România nu exista înca o reprezentanța a unei banci elvețiene, iar condiția pusa de una dintre ele acum câteva luni era intermedierea unei emisiuni de obligațiuni a statului român pe piețele externe în valoare de 700 milioane euro.

Site-uri particulare

Site-ul de scripofilie al olandezului Hugo van der Molen ofera zece documente românești, la cel mai mare preț (95 de euro) fiind evaluat același bon de înzestrare al armatei din 1940, la care grafica a fost semnata de pictorul Chirovici.

Pentru șapte euro se poate cumpara un titlu al societații petroliere Concordia, iar cu cinci euro în plus poți zâmbi la vederea dobânzii platite de statul român la unul din împrumuturile facute în contul datoriei publice din 1929: 4%.

La București, doar polițe de asigurare

Astfel de documente nu se regasesc în colecțiile caselor de licitații din București, poate și din cauza prețurilor relativ mici, dar pe unul dintre site-urile care fac vânzari on line în România, „okazii.ro”, poți cumpara, pentru mai puțin de șapte dolari, un set de patru chitanțe de contribuții pentru Casa Scânteii, o polița de asigurare a societații Dacia-România Societate Generala de Asigurari-București, datata 1946, pentru trei dolari și, tot pentru același preț, o alta polița de asigurare, dar neutilizata, emisa în 1940 de Camera Agricola Vlașca.

Numai cinci dolari costa sa faci rost de documentele de înființare a Asociatiei importatorilor ceasornicari, bijutieri și opticieni din România, datate 1943.

Hârtii cu valoare artistica și sentimentala

Pe unele dintre acțiunile sau obligațiunile care pot fi cumparate exista chiar și ștampile cu marca „anulat”, deci achiziția lor nu va aduce altceva decât o valoare artistica, sau poate sentimentala, în cazul în care hârtia respectiva a aparținut unui membru de familie și poate fi recuperata.

Mai exista și varianta achiziționarii cu scopul de a le darui cuiva, dar e greu de imaginat cum un om care nu știe istoria din spatele acestor hârtii le poate aprecia cu adevarat valoarea.

În schimb, americanii au dezvoltat o întreaga industrie a cautarii de societați la care oamenii dețin acțiuni vechi de zeci de ani, sau pe care le-au cumparat, recent, pentru a specula de pe urma lor în speranța unui câștig imediat.

Compania Stock Search International Inc chiar a reușit sa recupereze pentru clienții sai o suma de șase milioane de dolari din acțiuni și certificate cu o vechime apreciabila.

Sorin Elisei ZIARUL FINANCIAR