Istoria cravatei la Muzeul Naţional de Artă al României

Organizată cu ocazia împlinirii a 130 de ani de relaţii
diplomatice italo-române, expoziţia prezintă 150 de cravate, 10
costume bărbăteşti din diferite epoci şi o bogată documentaţie
explicativă ce ilustrează evoluţia cravatei în cadrul modelor
vestimentare, de la eşarfa înnodată din secolul al XVII-lea şi pînă
în zilele noastre. Cravata reprezintă azi unul dintre simbolurile
inconfundabile ale stilului rafinat şi exclusivist „Made in
Italy”.
Termenul „cravată” derivă din franţuzescul „cravate”, adaptare a
cuvîntului croat „hrvat”. Începând cu secolul al XVII-lea, când
ofiţerii regimentului de cavalerie croată ajunşi la Paris în timpul
Războiului de 30 de ani au introdus acest accesoriu în Franţa, şi
pînă în zilele noastre, cravata a suferit o serie de modificări,
devenind simbolul absolut al eleganţei masculine.
Fie că este de tip papillon, cache-col, şapte pliseuri, plastron
sau jabot, cel mai important atribut al cravatei este să fie bine
înnodată. Deşi modalităţile de a înnoda şi de a purta cravata s-au
schimbat de-a lungul timpului, ea rămîne podoaba care dezvăluie
personalitatea celui care o poartă, un semn aparte al gustului şi
obiceiurilor unei epoci.